Chinezii sunt o natiune inteleapta, inzestrata cu spirit artistic, cu o gandire filosofica deosebit de bogata, dar necunoscuta in Occident. Max Weber a facut referiri la filosofia chineza, insa, printre normele sintetizate de occidentali in cadrul stiintelor umaniste rareori se regasesc si cele provenite din spatiul chinez. Resursele culturii chineze sunt de o profunzime nebanuita si trebuie sa fie facute cunoscute lumii prin intermediul propriei limbi. Acest proiect va avea o contributie nemasurata in domeniul culturii universale.
Zhang Liwen (profesor la Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Renmin si director al Institutului de Cercetare a Culturii Armoniei)
In mod traditional, se spune despre cultura chineza – o cultura mai mare decat China insasi – ca a oferit trei sisteme de gandire: confucianismul, daoismul si budismul, ale caror idei au fost exprimate intr-o terminologie specifica. Sinologii chinezi au selectat si au explicat aceasta terminologie. Punctul de plecare a fost literatura chineza clasica, al carei impact cultural se afla pe o curba ascendenta in prezent in lume. Ganditorii progresisti europeni din secolul al XVIII-lea erau fascinati de cultura chineza (Voltaire, de exemplu, privea China drept „o natiune deosebit de toleranta si de receptiva”); totodata, in epoca lor, un fenomen recurent a constat din intelegerile eronate. Invatarea din greselile trecutului, din explicatii clare, construite pe surse scrise, reprezinta o initiativa binevenita. Cooperarea dintre intelectualii chinezi si vestici constituie garantia unei mai bune intelegeri interculturale menite sa elimine ambiguitatile de intelegere.
Charles Willem (Rector la Colegiul International Budist din Tailanda, membru al Academiei Regale de Stiinte din Belgia)
