Comori vechi si noi. Talcuiri la porunci si fericiri

Cartea de fata ne reveleaza adevarul esential si calea de urmat in cateva pagini. Succint, Vladica ne spune de la ce pornim (Prima Lege a lui Dumnezeu sau cele zece porunci ale Vechiului Legamant), unde trebuie sa ajungem (piramida cu zece caturi a fericirilor din „Legea lui Dumnezeu cea noua, cea din urma sau cea launtrica, adica desavarsita si singura lege dumnezeiasca mantuitoare”).

Si pentru ca instructiunile de utilizare ale drumului crestinului spre mantuire sa fie desavarsite, pe langa punctul de pornire si cel in care trebuie sa ajungem, episcopul Nicolae Velimirovici ne arata si cum sa facem sa parcurgem acest drum pas cu pas.

Astfel, el ne dezvaluie un capitol special cu randuieli si sfaturi pentru o viata crestineasca si un set de reguli de purtare sau etica crestina dupa Sfantul Vasile cel Mare.

Citind aceste randuri, vom intelege de ce toti cei care l-au cunoscut indeaproape il numeau Bunicul (Deda). Adesea veti gasi aici vorbele aproapelui, care ne numeste atat de frumos, frati sau fii: „Sa nu crezi, frate, ca Dumnezeu i-a dat intelepciune doar omului, caci vei gresi. Intelepciune are si boul, are si calul, si albina, si musca, si randunica, si barza, si lemnul, si piatra, si apa, si vazduhul, si focul si vantul…” Sau si mai frumos: „Si sa stiti, fiii mei…” Pentru ca atunci cand vom intoarce si ultima fila a acestei carti chiar asta va trebui sa facem. Sa stim. Asa cum piatra stie sa taca.