Combinatia

„Cind scriam cartea, majoritatea baietilor educati de 30 si ceva de ani, proveniti din mica-burghezie a anilor 80, faceau genul asta de caterinca, fara sa o ia vreodata in serios. As fi putut bineinteles sa fac un personaj ca un eu ideal, un exemplu de civilitate, ma tem ca ar fi iesit o gluma de om.”

„Cind mi-am recitit cartea, mi-am dat seama cit m-a influentat estetica anilor 90, ani vii si colorati, uimitori si dramatici. […] Totul era nou si spectaculos pe atunci si se inghitea fara filtre, toti luptau pentru un loc sub soare, dupa atitia ani, aproape toti din istorie, de fapt, nu doar cei comunisti, de cenzura si de reprimare.” —Dan Sociu, Mare Combinator in Combinatia, editia aII-a

„Scamatoria prin care o poveste atat de hollywoodiana poate supravietui in roman fara a intra automat in bilantul literaturii de duzina este impecabila: singurul moment de stereotipizare si de cliseu narativ este o poveste inventata (cea cu iubita narcomana si amantul interlop) de care protagonistul se teme mereu ca e prea artificioasa si ca se va da de gol. In rest, autenticitatea pasajelor de „convietuire consensuala”, pline de eroticul „excesiv”, dar bine dozat, este incontestabila. La fel, inserarea in final a pasajelor nostalgice (aproape cartaresciene) exact in mijlocul punctului culminant – uciderea interlopului – fac din Combinatia o lectura echilibrata si surprinzatoare:

«Eram la Otopeni, in primul nostru an de dragoste, primul drum cu avionul impreuna. Alergam de la un birou la altul si intrebam de cursa spre Venetia. Pe un panou de informatii scria ca mai sunt 20 de minute pana la decolare. Nu ne facuseram check-in-ul online si la primul punct de control m-au oprit si m-au trimis acasa. Tu erai afara, beai o cafea, fumai o tigara. Mureai daca nu fumai atunci. […] Voiam sa stam cateva zile la Padova si cateva plus ultima la Venetia, sa-ti arat balciul de acolo, sa ne plimbam si noi romantic pe podulete, printre peretii aia umezi si erotici si aleile alea stramte si intime din zonele unde nu sunt turisti si nu e nimeni, umbra si apa racoroasa si noi doi lipiti unul de altul si sarutari si cine mai stie ce»”.