Colonia (aproape ca un blues)

Colonia (aproape ca un blues) – Stelian Turlea 

In urma unei furtuni cumplite, un tata ajunge cu fiul sau adolescent intr-o colonie stabilita pe fundul unui lac artifical care este secat si curatat periodic. Oamenii adunati acolo sunt vechii locuitori ai asezarii stramutate cu decenii in urma, sau urmasii lor, care vor sa inteleaga de ce fusesera stramutati. Pe cei doi nimeni nu-i constrange sa ramana, dar forte nevazute ii impiedica sa mai plece de pe fundul lacului vreme de doua luni, cat ramane acolo colonia. Pentru ca este scriitor si se presupune ca stie sa caute in documente, tatal e pus sa lucreze la arhiva improvizata unde se copiaza si interpreteaza documentele stranse despre istoria asezarii stramutate. Nimeni pana la acel moment nu reusise sa descifreze trecutul, nici sa-l inteleaga. Si incep sa se petreaca lucruri la limita firescului cu imaginarul, care ofera o alta interpretare lumii inconjuratoare.