Cinci saptamani in balon

Porniti in calatorie prin Africa, impreuna cu doctorul Samuel Fergusson si prietenii sai, Richard – Dick – Kennedy (un vanator impatimit) si Joseph – Joe – Wilson (un servitor ager la minte si devotat doctorului Fergusson), la bordul balonului cu aer cald, botezat Victoria.

Fragment din romanul "Cinci saptamani in balon" de Jules Verne:

„Victoria" atinse usor varful ierburilor si merse inainte fara sa se aplece, asemeni unui fluture urias. Nu se vedea niciun obstacol. Era ca un ocean de verdeata, fara nicio involburare.

  – Vom merge multa vreme asa, spuse Kennedy. Nu zaresc nici un arbore in drumul nostru. Vanatoarea mi se pare zadarnicita.

   - Asteapta, dragul meu Dick. Nici n-ai putea vana in ierburile acestea mai inalte decat tine. Pana la urma vom gasi totusi un loc prielnic.

Plimbarea era fermecatoare, o adevarata navigatie pe marea aceasta de un verde aproape transparent, care unduia usor la adierea vantului. Nacela parea ca despica valurile. Din cand in cand, o droaie de pasari, splendid colorate, tasneau din ierburile inalte, scotand strigate zglobii. Ancorele se afundau in lacul inflorit, lasand inapoi o dara care apoi se inchidea, intocmai ca urma lasata de o corabie. Deodata balonul fu puternic zguduit. Fara indoiala ca ancora se prinsese in vreo crapatura de stanca, ascunsa sub verdeata uriasa.

    – Ne-am agatat! spuse Joe.

    – Arunca scara! porunci vanatorul.

Nu sfarsise aceste cuvinte, cand un tipat ascutit strabatu aerul. Din gura celor trei calatori se auzira exclamatii intretaiate:

    – Dar ce-i asta?

    – Un tipat ciudat!

    – Uite, ne miscam!

    – S-a desprins ancora!

    – Ba nu! Se mai tine! spuse Joe, care tragea de funie.

    – Se misca stanca!

Ierburile incepusera sa se miste navalnic si, curand, o forma lunga, lucie, se arata deasupra.

    – Un sarpe! striga Joe.

    – Un sarpe! striga si Kennedy, inarmandu-se cu carabina.

    – Ei, nu! facu doctorul. Este o trompa de elefant.

    – Un elefant, Samuel?

Si Kennedy duse arma la umar:

    – Asteapta, Dick, asteapta!

    – Fara indoiala, animalul ne trage dupa el.

    – Si ne trage in directia cea buna, Joe, in directia cea buna!

Elefantul inainta cu oarecare repeziciune. Ajunse curand la un luminis, de unde putea fi vazut in intregime. Dupa marimea sa uriasa, doctorul isi dadu seama ca e un mascul. Avea doi colti albiciosi, minunat curbati si lungi de aproximativ opt picioare; bratele ancorei erau puternic prinse intre ei.”