Cimitirul eroilor

Bheristan e o tara stranie, crestina, situata undeva intr-un Orient incert. Se numeste in limba proprie Tara Oilor si duce mai departe traditia de milenii a pastorilor bheristanezi. E un spatiu fictional in care toponimia si onomastica indo-iraniene revarsa in pagini un aer exotic. Dar e, totodata, un spatiu totalitar, erodat interior, un spatiu asupra caruia nu se abate niciuna dintre maniile lui Dumnezeu cu exceptia uitarii. Tara isi pierde istoria si cultura si se zbate in propriile neputinte cotidiene.

Devine incet un Cimitir al Eroilor, de pe ale caror pietre funerare s-au sters toate numele. Nimic nu e mai trist decat sa-ti vezi eroii dizolvandu-se in uitare pe sub cozorocul caschetei de locotenent in armata bheristaneza. Personajul central, locotenentul Adam Orman, se opune cu incapatanare acestui diluviu al nepasarii generale, dar Sistemul are mijloacele lui sa mentina fluxul ingroparii trecutului in neguri. O poveste pe cat de apasatoare, pe atat de plina de umor, care se poate citi in registre diferite; de la simpla lectura de suprafata, extrem de alerta si incitanta, pana la patrunderea in adancimea simbolurilor, alegoriilor si parabolelor, cititorul este rasplatit cu pagini de o frumusete tulburatoare si cu personaje credibile vietuind in spatiul distopic al Bheristanului. Cimitirul eroilor e un roman in care orice posibil cititor se regaseste cu temerile si bucuriile de peste zi. E un roman-parabola despre putere si pervertire scris cu maiestrie, cu ironie molipsitoare, cu speranta in forta regeneratoare a culturii.

    „Cimitirul eroilor e o carte grava trista, dar nu descurajanta. (…) Cat priveste scriitura, limbajul, chiar ca le-am gasit la ele acasa. La un moment dat, eram tentat sa fac chiar o lista cu termenii si expresiile de argou. Si capacitatea de a face portrete. De neuitat. Au un contur fizic si un fond moral foarte vii. In rest, sa fie Cimitirul eroilor romanul kafkian din literatura romana? Mai ales prin imbinarea absurdului cu logicul? Parerile vor urma. S-ar putea sa fie trimiteri spre Camus, Heinrich Ball, sau Desertul tatarilor. Ceea ce ar insemna mult in sincronizarea romanului romanesc contemporan cu cel european. Oricum, o apropiere de Generalul armatei moarte este evidenta cu nimic subsumat.” – Ion Topolog