Chemarea tribului

Traducere de Tudora Sandru Mehedinti

Volum de eseuri care traseaza exemplar o originala istorie a liberalismului, purtand amprenta complexei personalitati a autorului, Chemarea tribului poate fi considerat totodata si o autobiografie ideologica si politica, deoarece, dupa cum marturiseste Vargas Llosa in primul dintre cele opt capitole in care este structurata cartea, „descrie propria mea istorie intelectuala si politica, parcursul pe care l-am strabatut, de la tineretea impregnata de marxism si de existentialismul lui Sartre, la liberalismul maturitatii mele, trecand prin revalorizarea democratiei, la care mi-au fost de ajutor lecturile din scriitori ca Albert Camus, George Orwell si Arthur Koestler. M-au impins apoi spre liberalism anumite experiente politice si, mai cu seama, ideile celor sapte autori carora le sunt dedicate aceste pagini: Adam Smith, José Ortega y Gasset, Friedrich von Hayek, Karl Popper, Isaiah Berlin, Raymond Aron si Jean-François Revel“.

„Cartea pe care ne-o ofera Vargas Llosa acum este o pledoarie inflacarata intru apararea liberalismului, bazata pe propria-i experienta de viata si, mai cu seama, pe dialogul sau interior cu cativa dintre marii ganditori ai istoriei. “ – El País

MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel García Márquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.