A treia parte din seria OUTLANDER.
Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER
O poveste fara rival. Personaje de neuitat. Detalii istorice savuroase.
In urma cu douazeci de ani, Claire Randall s-a intors in timp si a nimerit in bratele temerarului Jamie Fraser, direct in secolul al XVIII-lea. Apoi s-a intors in vremea ei, purtand in pantece un copil si convinsa ca el si-a pierdut viata in batalia de la Culloden. Si totusi, in amintirile ei n-a fost niciodata mai viu.
Cand, dupa ani de suferinta, Claire descopera ca Jamie traieste, trebuie sa ia cea mai dificila alegere: sa ramana in prezent, impreuna cu fiica ei, ori sa se intoarca la barbatul iubit, in veacul lui.
Scotia e macinata de comploturi, patimile si pericolele nu mai contenesc, intrigile se tin lant. Calatoria in necunoscut ii poate aduce lui Claire iubirea inapoi sau o poate spulbera pe veci.
„A treia parte din seria OUTLANDER este palpitanta, indrazneata, provocatoare. Diana Gabaldon combina cu maiestrie trecutul si prezentul, se lasa cu placere in voia altor veacuri, dar nu se abate niciodata de la firul povestii.“
Locus
„Primul meu gand coerent a fost: «Ploua. Inseamna ca am ajuns in Scotia.» Urmatorul meu gand a fost ca nu vedeam nicio schimbare fata de imaginile aleatorii care mi se invalmaseau in minte, ciocnindu-se unele de altele si declansand mici explozii sinaptice lipsite de relevanta. Cu o oarecare dificultate, am deschis ochii. Pleoapele imi erau lipite si imi simteam fata rece si umflata ca a unui cadavru scufundat in apa. M-am cutremurat la un asemenea gand, iar miscarea firava m-a facut sa devin constienta de tesatura umeda de pe mine. Sigur ploua – un ropot constant de ploaie, care acoperea landa inverzita cu o negura slaba de picaturi. M-am ridicat in picioare, simtindu-ma ca un hipopotam care iese dintr-o mlastina, si imediat am cazut pe spate. Am clipit si am inchis ochii, ca sa-i feresc de aversa. Incet-incet, mi-am dat seama cine eram si unde ma aflam. Bree. Chipul ei mi-a revenit brusc in memorie, cu o tresarire care m-a facut sa icnesc de parc-as fi primit o lovitura puternica in stomac. Eram napadita de imagini fragmentare de pierdere si de separare, un ecou difuz al haosului din timpul trecerii printre pietre.“
