Cercetari privind impactul aderarii la Uniunea Europeana asupra evolutiei exploatatiilor agricole din tara noastra

Asteptarile de la agricultura, dupa anul 1989, au fost multiple. De la o agricultura centralizata care era orientata catre export pentru a achita sumele necesare investitiilor din economia nationala, populatia astepta dezvoltarea unei agriculturi care sa poata sa raspunda cerintelor interne ale populatiei de produse agro alimentare. Schimbarile structurale ce au avut loc, in special prin restituirea suprafetelor agricole, celor carora le-au apartinut inainte de colectivizare (Legea 18/1991), dar si prin distrugerea fabricilor din industria de prelucrare, a grajdurilor, a sistemelor de irigatii, a retelei de piata interna si externa, a Bancii Agricole etc., au facut ca, din anul 2000, intreaga zootehnie si industrie de procesare a productiei agricole sa se ajunga in paragina.

Studiul si-a propus sa analizeze impactul aderarii – prin investitii ce au fost si sunt efectuate in agricultura, prin experienta tarilor dezvoltate din punct de vedere agricol – asupra organizarii productiei si a muncii, asupra rezultatelor de productie si economice, asupra nivelului de trai al taranului.

In ultimii 20 de ani, agricultura Romaniei a beneficiat de trei programe: Programul SAPARD, in perioada 2000-2006, in valoare de 1. 417. 827. 412 euro, cu un numar de 4931 proiecte; PNDR, in perioada 2006-2013, in valoare de 7. 034. 337. 440 euro cu un numar de 95. 993 proiecte si PNDR, in perioada 2014-2020, in valoare de 8. 127. 996. 402 euro.

Obiectivele acestor programe au fost generoase pentru masuri de dezvoltare a agriculturii si pentru cresterea nivelului de trai al taranilor. Astfel, Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2007-2013 este un program ce a respectat liniile de dezvoltare rurala strategice ale Uniunii Europene si care, in primul rand, a avut in vedere sa imbunatateasca echilibrul dintre dezvoltarea economica si folosirea durabila a resurselor naturale, mentinerea si cresterea atractivitatii zonelor rurale – acestea fiind elemente de baza in diversificarea activitatilor economice (Glogovetan, 2014). Dezvoltarea economica durabila, viabila sau sustenabila este o modalitate de dezvoltare economica in cadrul careia exista obiectivul ca, prin satisfacerea prezentelor cerinte de consum, sa nu se prejudicieze sau sa se compromita cerintele generatiilor.