Cercetarea arheologica si activitatea muzeelor de istorie din Romania in documente ale fostei securitati

Atentia acordata de Securitate cercetarilor arheologice din Romania poate parea surprinzatoare, dar informatiile ce incep sa fie accesibile in arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ne releva o realitate despre care arheologii romani o discutau, in absenta unor documente palpabile, cu o focusare a atentie pe sursele din breasla si mai putin pe obiectivele urmarite de ofiterii Securitatii in interpretarea rezultatelor sapaturilor arheologice. Stim in acest moment ca ofiterii inspectoratelor judetene avea atributii in „controlarea modului de desfasurare a cercetarii arheologice cit si maniera de valorificare stiintifica, corecta, a rezultatelor acestor cercetari, interpretarea lor in spiritul adevarului istoric”[1]. Informatiile erau colectate prin intermediul vastelor, fara a exagera, retele informative din muzeele de istorie din judete. Sursele ofereau argumentele necesare in vederea deschiderii unor dosare de urmarire infor-mativa, in situatiile in care era „vorba de valorificarea necorespunzatoare a descoperirilor arheologice”[2], „de interpretari eronate privind formarea si continuitatea poporului roman”[3], „in neconcordanta cu adevarul istoric care ar fi putut leza interesele statului nostru”[4], sau „sa prejudicieze interesele tarii noastre”[5].

Decizia deschiderii dosarelor de urmarile informativa apartinea Directiei I – Informatii Interne, dar, din pacate, sesizarea privind derapajul arheologilor de la linia oficiala a valorificarii datelor arheologice, era efectuata de surse racolate din randul acestora, iar Securitatea devenea arbitrul unor dispute ce initial erau stiintifice, dar care se transformau in unele cu substrat ideologic. Cazul Florin Medelet, cunoscut arheolog banatean, este relevant in acest sens[6], iar situatia cercetarilor arheologice, de la sfarsitul anilor ’80, din Caransebes, respectiv interventia directa a Securitatii in interpretarea in concordanta cu adevarul istoric a datelor arheologice, sunt doar franturi din realitatea acelei perioade[7].

Directia I avea „misiunea de a organiza, controla si indruma activitatea informativ-operativa pentru prevenirea, descoperirea si lichidarea actiunilor de subminare a puterii de stat, de atentat si de propaganda impotriva orinduirii socialiste. Contribuie la prevenirea, descoperirea si lichidarea oricaror fapte infractionale, in care sunt implicate persoane din problemele, obiectivele, locurile si mediile date in competenta aparatului de informatii interne complotiste”[8], de a „prevenirii, descoperiri si lichidarii oricaror fapte de natura sa aduca atingere securitatii statului”[9], de a „centraliza, studia si analiza datele obtinute pe linie de informatii interne, raportand conducerii ministerului, concluziile cu privire la evolutia situatiei operative pe probleme, eficienta masurilor si metodelor folosite pentru contracararea actiunilor ostile si propunea masuri de imbunatatire a muncii”[10]

Argumentul interesului Securitatii pentru activitatea din cadrul institutiile muzeale avea „in vedere ca in aceste institutii activeaza persoane cu antecedente politice sau penale … si descendenti ai acestora …, elemente semnalate cu atitudini politice necorespunzatoare, relatii neoficiale cu cetateni straini, intentii de ramanere ilegala in strainatate. Totodata, muzeele detin valori arheologice, istorice si artistice deosebite si sunt vizitate frecvent conducatori de state, delegatii guvernamentale straine, alte persoane din exterior venite in grup ori individual. Arheologi si alti specialisti din cadrul acestor unitati efectueaza sapaturi arheologice, cercetari istorice si artistice etc. ale caror rezultate sunt prezente in circuitul expozitional. In publicatiile editate de muzee ori in alte reviste de specialitate, activitati care daca sunt facute necorespunzator pot aduce grave prejudicii patrimoniului national, politicii partidului si statului nostru”[11],

Volumul de fata cuprinde studii inedite si edite, cu referire directa la prezenta Securitatii in cercetarea arheologica din Romania secolului trecut. Nu este o vanatoare de vrajitoare, este un demers ce deplaseaza discutia de la masura in care ideologie a influentat interpretarea datelor arheologice, la interventia directa a sistemului represiv in cercetarea arheologica.