Traducere, tabel cronologic si postfata de Anca Milu‑Vaidesegan
„Clarice Lispector este un geniu ascuns al secolului XX, din aceeasi categorie cu Borges si Pessoa. Scrisul ei este cu totul original, stralucit, dramatic si tulburator.“ — COLM TÓIBÍN
Cea mai mica femeie din lume. Proza scurta, 1940–1964 este primul din cele doua volume care constituie integrala prozei scurte a Claricei Lispector, publicata pentru prima data in limba romana de Editura Humanitas Fiction. La un secol de la nasterea sa, cele optzeci si cinci de povestiri reunite in editia noastra dezvaluie o mare scriitoare a secolului XX, o figura inovatoare a literaturii sud-americane, creatoarea unui limbaj neconventional, revolutionar, nelinistitor.
Maestra a indicibilului, a emotiei care prevaleaza in fata evenimentului, Clarice Lispector este interesata mai putin de fapte, si mai mult de ecourile starnite de acestea in fiinta omeneasca. Proza sa scurta apeleaza la trame minime, iar universul sau este unul senzorial, alcatuit din perceptii si reactii, din sondarea alternativa a lumii interioare si exterioare, din explorari hipnotice ale adancimilor sufletesti, din scenarii intime functionand independent de realitatea imediata, din evaziuni si reverii. Personajele sale se afla intr-o cautare exasperata – de sine, a unor raspunsuri, a unei forme mai suportabile de existenta. Ele manifesta un fel de ingenuitate care le face sa observe ceea ce le inconjoara cu permanenta contrariere, cunosc transformari si epifanii ce raman pe teritoriul instrainarii, al insolitului, al vulnerabilitatii.
CLARICE LISPECTOR (10 decembrie 1920 – 9 decembrie 1977) s-a nascut in Ucraina de astazi, intr-o familie evreiasca. Pe cand avea numai cateva luni, parintii sai au fugit din calea pogromurilor si au reusit sa se imbarce, impreuna cu cele trei fiice, pe o nava cu destinatia Brazilia. In 1939 a fost admisa la Facultatea Nationala de Drept. Primele incercari literare cunoscute si recunoscute de Clarice Lispector au avut loc in jurul varstei de noua-zece ani, dar debutul ei este consemnat in 1940, cand povestirea „Triumful“ a aparut in periodicul Pan. 1943, anul in care a primit cetatenia braziliana, a absolvit studiile universitare si s-a casatorit cu Maury Gurgel Valente, este si acela al consacrarii sale, odata cu publicarea romanului Aproape de inima vijelioasa a lumii. Din 1944 si-a urmat sotul in misiunile sale diplomatice pentru a reveni in Brazilia in 1959, dupa divort. Instalarea definitiva la Rio si intensa activitate publicistica si literara au adus-o adesea in prim-planul vietii culturale braziliene, desi a intretinut mereu un vag aer de mister, de discretie. Vasta sa opera cuprinde proza scurta, romane, povestiri pentru copii, articole, cronici si interviuri, celebritatea fiindu-i sporita mai ales de volumele de povestiri Legaturi de familie (1960), Legiunea straina (1964), Fericire clandestina (1971), Via Crucis a trupului (1974), Unde ai fost noaptea trecuta (1974), Viziunea splendorii (1975), Frumoasa si bestia (postum, 1979) si de romanele Candelabrul (1946), Orasul asediat (1948), Patimile dupa G. H. (1964), O ucenicie sau Cartea placerilor (1969) si Ora stelei (1977). Actualmente, Clarice Lispector este socotita printre cei mai mari scriitori ai continentului american, iar cartile sale sunt traduse in peste treizeci de tari. Editura Humanitas Fiction ofera cititorilor integrala prozei scurte lispectoriene in doua volume, cel dintai purtand titlul Cea mai mica femeie din lume. Proza scurta 1940–1964.
