Ce să facem cu creierul nostru?

„Prin traducerea acestui scurt eseu al Catherinei Malabou – Ce să facem cu creierul nostru?, Editura Tact propune publicului românesc o introducere, pe cât de accesibilă, pe atât de actuală și de originală, în subiectul plasticității cerebrale. Accesibilă deoarece lectura unei astfel de cărți nu-i pretinde cititorului cunoștințe tehnice specializate în domeniul cognitivismului și neuroștiințelor pentru a putea înțelege conceptul de plasticitate; actuală și originală întrucât, ieșind din perimetrul restrâns al explicațiilor științifice, aclimatizează conceptul în sfera științelor umaniste, operând extensii care, în fond, provoacă cititorul să reflecteze la organizarea sistemului lumii actuale, la dinamica relațiilor sociale, la formele de subiectivitate și de cunoaștere ale omului contemporan. Ce să facem cu creierul nostru? este o întrebare ce se adresează fiecăruia dintre noi, ne privește pe fiecare dintre noi, dar care totodată ne și responsabilizează față de modelarea de sine și de ceea ce devenim.Discipolă eminentă a lui Derrida, considerată în lumea anglo-americană drept unul dintre cei mai importanți filosofi francezi actuali, Catherine Malabou se desprinde treptat în anii 2000 de virtuțile deconstrucției pentru a explora mai îndeaproape biologia și neuroștiințele. Studierea creierului – domeniu adeseori ignorat sau marginalizat de către filosofia continentală – i-a marcat în mod fundamental parcursul de gândire, conducând-o la construirea unui program de cercetare inter-disciplinar, situat la granița dintre filosofie, neuroștiințe, psihanaliză și științe sociale. În centrul acestui program se află conceptul de plasticitate și ideea posibilității unei ontologii plastice. Plasticitatea devine astfel pentru Malabou o nouă paradigmă filosofică și științifică la care face apel pentru a ne spune că modelele noastre filosofice și științifice mai vechi, cum ar fi cele ale filosofiei diferenței sau ale codului genetic, își pierd pertinența atunci când încercăm să explicăm prin ele dinamica „omului neuronal” și a societății neocapitaliste. Deconstructivistă în metoda prin care caută să configureze un spațiu de dialog posibil între filosofia tradițională și neuroștiințe, Catherine Malabou se deplasează totodată spre ideea unei lecturi „plastice” a subiectului și a sistemului de organizare a lumii, lectură care operează la intersecția dintre comportamentul genomului, funcționarea tehnologiei, suplețea economiei, elasticitatea creierului, artele performative, și care, după cum afirmă ea însăși într-un eseu cu caracter autobiografic, „ar vrea să fie metamorfoza lecturii deconstructive. Ce să facem cu creierul nostru?, la momentul apariției sale în 2004, dar și acum, la momentul apariției sale în traducere românească, constituie un dublu eveniment. Pe de o parte, pentru că aduce în fața noastră un filosof care vine din tradiția continentală și non-analitică, dar care reflectează asupra mizelor și efectelor pe care le poate avea pe plan social și politic descoperirea plasticității neuronale. Pe de altă parte, pentru că această reflecție este în sine o luare de poziție critică prin întrebările pe care le ridică: care sunt posibilitățile de a fi conștienți de creierul nostru? Care sunt posibilitățile unui nou subiect plastic și care este raportul lui cu organizarea lumii neocapitaliste?” (Laura Marin)

Alte titluri pentru LauraMarin (traducator):

În fața imaginii (2022)

,

În fața timpului. Istoria artei și anacronismul imaginilor (2022)

,