Ce mai faceti, Maestre?

— Dar la baza esti taran, cum te descurci cu Occidentul?

— Acum nu mai sunt chiar un taran, scuzati-ma, sunt un „melanj”: si taran dar si occidental. Multe lucruri numi plac, nici la domnii din apus, nici la ai nostrii. Vorbesc aici de injuraturi, lipsa de maniere fata de femei, vulgaritati la petreceri. Pentru slefuire, pe unii teregoveni, atat cat s-a putut, i-am invatat dictoane: Nihil sine Deo, Mens Sana in Corpore Sano, Amicus Plato, sed magis amica Veritas.

— Ioane, draga, spuse Batranul dupa un interval de timp, dar pe cal cum il cheama? — Ma relaxeaza intrebarea. Are mai multe nume dupa tarile prin care trecem. Tullius, in Italia, Pierre in Belgia de unde chiar venim, Ludwig in Germania, Franz in Austria, Ianos in Ungaria, Gheorghe sau Gigi in Romania. Si ras – punde la toate.

— Asta inseamna, dragul meu, c-ai trecut acuma la in – toarcere si prin Budapesta. Si noi, continua Batranul, adica eu si doamna din fan, am vrut sa mergem acolo. Spune-ne ce mai e nou prin oras, amanunte de ultima ora.

— Mon Cher, v-as spune dar chiar cand am traversat capitala asta am dormit ca tunul.

— Si?

— Nici un „si”… Gigi cunoaste toate bulevardele, pietele, sensurile interzise si m-a scos in drumul Szegedului.

— Si cu asta chiar inchei, daca tot mergi la Teregova, ne poti lasa si pe noi in orasul nostru ca tot treci prin el? — Cum de nu, se mai pune oare problema?

— Oh, am uitat sa te intreb, cunosti personalitati mai mari, europene?

— Cum sa nu, duc mere la Curtea Belgiei, regina a mica, mostenitoarea, Helene, moare dupa ele, nuci la dom – nul Schultz, pere pentru domnul Junkers. Dar astea-s alte povesti…