Dupa ce ajung la cimitir, imi da share location ca sa stiu exact unde se afla, il gasesc pe o alee de mana cu un mos. Ce dracu’?
—Ia spune, domnule, ce e asa de urgent?
Oare care e treaba cu batranul? Cand ii vad chipul, surpriza! Mai, sa fie! Asta e sosia perfecta a lui nea Nicu. Fereasca sfantul! Deci e imbracat exact ca dictatorul cand a fost executat, in paltonul acela negru, fularul negru impatratit cu dungi albe. Identic!
—Pai el este, ma! striga Mihail.
Nu, ca a luat-o razna.
—Sigur, si maica-mea e Elena Ceasca!
Zbang imi sare de nu stiu unde o palma peste ochi. Asa lovitura nu am primit nicicand.
—Cum iti permiti sa vorbesti asa de tovarasa?! Copil obraznic ce esti!
Ma uitam nauc. Nu-mi venea a crede. Nu stiu de ce eram mai uimit, de palma primita sau de asemanarea personajului cu fostul lider politic.
—Formidabil! subliniez.
—Lasa formidabilul. Iti explic acasa. Sunt si eu la fel de mut de uimire ca tine. Daca il vede cineva, a pus-o.
(fragment)
