„Arheologia si istoria militara a Daciei romane au fost privilegiate de cercetarea romaneasca, fiindca domeniul e vast si productiv. Un specific al provinciei a fost armata numeroasa (pe la anul 200, aproximativ 12–13% din armata Imperiului roman stationa in Dacia), prin urmare, militarii – singurul corp socio-profesional salariat, cu venituri fixe si regulate – dadeau tonul in cele mai variate aspecte ale vietii si civilizatiei romane. Primii „romani” din Dacia sunt militarii, primele vetre de romanizare sunt castrele, primii constructori si producatori sunt soldatii romani, curand secondati de colonisti. Adusa astfel, civilizatia romana a avut toate avantajele si toate neajunsurile grabei. Fireste, un „aer cazon” pluteste in Dacia, invaluind formele si rezultatele economiei, ale vietii sociale, ale expresiilor cultural-artistice si chiar lingvistice. Cercetarea arheologica indelungata a castrelor, cu metoda si rabdare, alaturi de cea a oraselor (mai putin intensa), descopera neincetat marturiile acestei civilizatii.” Prof. dr. Mihai Barbulescu, membru corespondent al Academiei Romane
