Cartile getilor

Cartile getilor – Nicolo Zeno 

Doua abordari ilustre privind istoria getilor

„Am fost surprins sa constat, citind cartea lui Nicolò Zeno,  publicata in anul 1557, cate asemanari  istorice exista in ceea ce priveste istoria getilor, cu  ceea ce a scris dupa trei sute de ani un alt italian, istoricul Carlo Troya.  Mi-am zis ca in mod normal  ar fi trebuit sa-l public intai pe Nicolò Zeno si apoi pe Carlo Troya.  Asa s-ar fi cuvenit din punct de vedere cronologic, dar asta a fost soarta. Cei doi autori italieni au aceleasi puncte de vedere referitoare la identitatea dintre geti si goti sau la rolul covarsitor  al geto-gotilor in desfasurarea evenimentelor istorice care au determinat configurarea etnica a Europei de mai tarziu, de exemplu, dar diferenta dintre ei e mare. Cand scria Carlo Troya,  Europa era deja formata si sursele istorice cumulate ii permiteau autorului sa  afirme  ca arhitectura gotica s-a nascut in zona carpatica si sa contrazica  autoritar ideile preconcepute ale unora.” (prefata editorului)

Cartea lui Nicolo Zeno este cel mai important izvor istoric narativ privind istoria geto-gotilor de la lordanes incoace, necunoscut pana la ora actuala de absolut nici un istoric roman. Pe baza unor documente anterioare scrierii bibliei, el impinge genealogia getilor in vremurile de inceput ale omenirii si arata cum acestia provin din descendentii lui Noe.

Urmarindu-le parcursul pe fagasul istoriei universale, Nicolo Zeno subliniaza rolul primordial al getilor si al ramurilor lor etnice la toate etapele care au marcat istoria umanitatii, cuprinzand legendele biblice si mitologice si istoria antica timpurie cand, in mod practic, au hotarat destinul Imperiului Roman de Apus si configuratia europeana de mai tarziu.

Sursele sale cuprind scrieri vechi la care a avut acces gratie unei biblioteci impresionante si arhivei propriei familii cu o antichitate de peste un mileniu. Sunt multe lamuriri si corectii pe care Nicolo Zeno le face istoriei atat celei vechi, cat si celei mai timpurii, adica pina la sfarsitul mileniului 1 d. Hr.. ln istoria antica, Zeno remarca denaturarile produse de greci care si-au insusit multe din faptele care nu le apartineau, iar referitor la istoria timpurie deonstreaza ca intre geti, daci si goti sau valahi nu este nici o deosebire.

O spune in mod explicit si cu autoritate. De asemenea, nu vorbeste deloc de vreun amestec intre geti si romani, de vreo politica de asimilare etnica sau lingvistica. Interesele si divergentele "barbarilor" geti erau prea de evidente in raport cu cele ale romanilor, ca sa poata fi cumva amestecate.