Rândurile care urmează adună împreună cunoștințe, date, experiențe din două domenii-filmul de animație și jocurile pe calculator.
Domeniul este al rigurozității, dar și al imaginației libere, originalității, visurilor și adesea, amuzamentului.
Așa cum am făcut la toate cursurile mele, și în aceste rânduri, urmând sfatul profesorilor mei, dar și al prietenilor, voi împleti legi, teorii și principii cu glume, snoave, povestiri. Este modul cel mai plăcut de a învață, de a reține date, de a face legături între teorii seci și modalități reale de gândire.
În general, exprimarea "academică" a celui care predă o materie dă naștere unei distante de nedorit între cel care afirmă și învățăcel. Cel care vrea să-i învețe pe alții este în același timp actorul care interpretează textul unui manual și depozitul de cunoștințe.
Prefer amestecul plăcut dintre teorie, exemple, formule, glume, fapte de viață aparent fără legătură. Glumele, afirmațiile, mimică rămân semne pentru memorie. Toate reprezintă, se asociază într-un mod de gândire-cel al animatorului.
Pentru că trebuie să vă mărturisesc, dacă ați intrat în domeniu, vi se vor întâmpla două lucruri.
În primul rând, nu veți mai putea ieși. Chiar dacă vă schimbați meseria. Va rămâne modul de gândire. În al doilea rând, veți începe să judecăți lumea, reacțiile, filmele cu alți ochi.
Cu greu vă veți mai lasă furat de scenariu, de povestea filmului. Veți judeca totul după compoziție în cadru, reacții, efecte, buget, definirea personajelor, moliciunea mișcării.
Pe vremuri făceam exerciții de gândire: ieșeam câte 3-4 colegi în Cișmigiu. Stăteam o bancă și încercam să ghicim cine este persoana care ne trece prin față pe alee.
