Cartea lui Adam și a Evei

Cartea lui Adam si a Evei este o lucrare crestina necanonica din secolul al VI-lea care a lasat numeroase amprente asupra crestinismului.

Cartea este o calatorie hipnotizanta prin taramurile sfinte ale primului barbat si ale primei femei. Aceasta saga captivanta incepe cu expulzarea primilor oameni din Gradina Edenului si te invita sa deslusesti secretele originii noastre, explorand intrebari profunde care rasuna pe coridoarele timpului.

In timp ce primul cuplu se lupta cu urmarile triste ale expulzarii lor, Satana tese planuri intunecate de inselaciune si pericol. In salbaticia aspra, unde fiecare pas este plin de pericole, Adam si Eva se trezesc prinsi in capcana uneltirilor adversarului lor ceresc.

Povestea imbina elemente de aliante, inovatii si consecinte intr-un tablou captivant al mitologiei, dezvaluind lumii noastre aspecte inedite despre primele zile ale umanitatii.

In Cartea a sasea a Constitutiilor Apostolice*, gasim o cenzura severa a anumitor lucrari timpurii, printre care se numara βιβλία απόκρυφα Μωσέως καί Ένώχ, και Άδαμ, Ήσαίου τε και Δαβίδ κ. τ. λ. „Cartile apocrife ale lui Moise, Enoh, Adam, precum si cele ale lui Isaia si David” etc. Aceste lucrari, insa, nu merita tot ceea ce apostolii sunt facuti sa spuna despre ele.

„Cartea lui Moise”, apocrifa, la care se face aluzie, este probabil λεπτη Γενεσις sau „Geneza mai mica”, cunoscuta ca existand din vechime in limba greaca, sub acest nume, dar si sub cel de Ἀποκάλυψις M. sau τα Ιουβηλαια „Apocalipsa lui Moise” sau „Cartea Jubileelor”, citata de Sf. Epifanie†, Geo.

Syncellus‡, Geo. Cedrenus§ si altii. Dintre aceste trei titluri, τα Ιουβηλαια a ramas putin inteleasa, pana cand doctorul Dillmann a publicat, in 1859, editia etiopiana din Kufale sau „Liber Jubilaeorum”; numita astfel de el pentru ca, de‑a lungul cartii, despre care se spune ca i‑a fost revelata lui Moise de catre „Ingerul Fetei” sau Mihail – impartirea perioadelor de timp se face prin jubilee de patruzeci si noua, cincizeci de ani. Kufale este adesea citat in notele la aceasta carte.

Cat priveste Cartea lui Enoh, ea era cunoscuta doar prin intermediul unui citat din S. Jude, v. 14, 15; iar dupa el, din trimiterile la ea ale lui Sf. Hilarius, Sf. Clement al Alexandrei, Origene, Geo. Syncellus si altii – pana cand a fost descoperita in Abisinia de Bruce, care a adus de acolo in Europa mai multe copii etiopiene ale ei; una dintre ele se afla acum in Biblioteca Bodleiana. Aceasta a fost publicata si tradusa si de Arhiepiscopul Lawrence, in 1838. O editie ulterioara si mai precisa a fost publicata de doctorul Dillmann la Leipzig, in 1851, din mai multe manuscrise aduse din Abisinia de pe vremea lui Bruce; si a fost tradusa de mai multe ori in ultimii ani. Este extrem de interesanta, ca lucrare a datei probabile a elaborarii sale – nu cu mult inainte sau dupa venirea lui Hristos. Ea este adesea citata in paginile urmatoare.

Cat priveste „Cartea lui Adam”, mentionata in pasajul de mai sus din Constitutiile Apostolice, daca nu este Sidra l’Adam, numita si „Cartea lui Adam” a mandeenilor, poate fi Βιος Αδαμ, „Viata lui Adam”, la care face trimitere Geo. Syncellus*, ca fiind distincta de λεπτη Γενεσις. Se spune ca ar exista si in siriaca, si in araba, in Biblioteca Vaticanului; iar „Vita Adae et Evae” a fost elaborat mai tarziu din Αποκαλυψις Αδαμ si din alte documente in latina, de doctorul W. Meyer, de la Academia din München, si publicat acolo in 1879.

In cele din urma, prin „Cartea lui Isaia”, apocrifa, se intelege probabil „Ridicarea la cer”, cunoscuta doar in etiopiana si publicata in etiopiana si in engleza de Arhiepiscopul Lawrence, la Oxford, in 1819. Dateaza, probabil, din primele zile ale Bisericii si este mentionata de Origene si de Sf. Epifanie* ca fiind το άναβατικον Ησαιου. Se face trimitere, printre altele, la martiriul lui Isaia, care a fost taiat cu fierastraul din ordinul lui Manase.

Interesanta lucrare de fata are insa putine lucruri in comun cu acele texte apocrife; printre care nu are dreptul sa se inscrie. Desi toate sunt aparent de origine evreiasca, acest „conflict al lui Adam” este in intregime o lucrare crestina si de o data ulterioara acelor scrieri. Este probabil opera unui egiptean pios si ortodox din secolul al V‑lea sau al VI‑lea, care ii spune povestea sau povestile – unele dintre ele se gasesc si in Talmud si de aici in Coran si in alte locuri – asa cum erau ele crezute pe atunci, adaugand ici si colo destul de mult de la sine.

Cu toate acestea, totul este povestit in stilul simplu – pentru gustul occidental, poate copilaresc – al scriitorilor orientali piosi din acele vremuri. Credinta devotata a autorului strabate intreaga sa naratiune; el pare dispus si gata sa creada mult mai mult decat sa se indoiasca; sa ia informatiile de bune, si nu sa puna la indoiala adevarul acestora.

Obiectul sau este, asadar, de a face legatura intre primul Adam si venirea celui de‑al doilea, Hristos; cinci mii cinci sute de ani* dupa caderea lui Adam din Eden si in implinirea fagaduielii l‑a facut atunci Mantuitor. In cuvintele autorului nostru, Adam are relatii frecvente cu „Cuvantul lui Dumnezeu”, care ii vorbeste despre venirea Sa in trup pentru a‑l mantui; o promisiune pe care Adam le cere copiilor sai sa si‑o aminteasca si sa o transmita propriilor copii. Apoi, cand moare, trupul sau este imbalsamat si asezat in Pestera Comorilor, unde el si Eva si‑au petrecut viata; de acolo, este luat de Noe, cu aurul, tamaia si smirna aduse din Eden si pus in arca, de unde este scos de Melchisedec dupa Potop; si adus de el, impreuna cu Shem si ingerul trimis sa le arate calea spre „Mijlocul Pamantului” ομφαλος της γης, spre dealul „Cranium” sau Golgota. Acolo, stanca se deschide de la sine pentru a primi trupul lui Adam si apoi se inchide din nou. Este locul pe care a fost ridicata crucea Mantuitorului, cand a fost rastignit.

Aceasta carte, tradusa acum pentru prima data in engleza si care spune multe lucruri noi pentru majoritatea cititorilor, a fost scrisa probabil in araba in Egipt, de unde a fost dusa mai la sud, si tradusa apoi in etiopiana. In orice caz, nu se stie deocamdata de existenta niciunui original grecesc sau egiptean al acesteia; si nici nu tradeaza vreo urma vaga macar de elenism. Exista insa o lucrare siriaca a Bisericii timpurii, numita M’arath gaze, „Pestera comorilor”, mentionata de Asseman* si atribuita lui Sf. Efrem de catre prezbiterul Simeon†, care a trait in secolul al XIII‑lea. Judecand dupa titlul sau, ar putea avea multe in comun cu lucrarea de fata; totusi, in absenta oricarei cunostinte despre acel manuscris siriac, nu putem, pentru moment, decat sa analizam copia araba, scrisa in Egipt, ca fiind originalul

probabil. Pentru ca versiunea etiopiana, desi scrisa intr‑un stil bun, poarta semne inconfundabile ale unei origini arabe. Este, desigur, imposibil de stabilit cu certitudine data originalului arab sau a traducerii etiopiene. Doctorul Dillmann, in prefata la traducerea sa in limba germana, pare sa creada ca acest „Conflict al lui Adam” ar putea data din secolul al V‑lea sau al VI‑lea si nu pare sa existe niciun motiv intemeiat sa credem altceva. Este totusi cert ca trebuie sa fi fost scrisa inainte de secolul al IX‑lea; judecand dupa numeroasele extrase din el, redate cuvant cu cuvant de Said Ibn‑Batrik, sau Eutychus, medic, precum si de patriarhul

melchit, care a trait in secolul al IX‑lea; cand si‑a scris cartea Nazam al‑jawāhir sau „Sir de pietre pretioase”, cum si‑a numit el „Analele lumii”, de la creatie pana in vremurile sale.

Este o lucrare merituoasa, desi, poate, prea plina de povestiri care nu pot fi primite ca fiind autentice.

Traducerea in limba engleza a fost realizata din editia etiopiana precisa si erudita publicata recent de marele orientalist, doctorul E. Trumpp, profesor la Universitatea din Munchen. El a avut avantajul originalului arab, pe care il citeaza frecvent in notele sale valoroase, de care traducatorul din limba engleza s‑a folosit de multe ori; un avantaj pe care „magnus Apollo”, in traditia etiopiana, doctorul Dillmann nu pare sa‑l fi avut, pentru comparatie cu manuscrisele mai mult

sau mai putin imperfecte pe baza carora a facut traducerea sa germana in 1853.

Deoarece textul etiopian este impartit neregulat in sectiuni – unele foarte lungi, datorita subiectului in cauza – traducatorul din limba engleza a considerat ca este mai bine sa imparta traducerea in carti si capitole, unele dintre ele avand aceleasi titluri ca si cele din text.

Cartea I – cuprinde intreaga viata a lui Adam si a Evei, din ziua in care au parasit Edenul, locuinta lor in Pestera Comorilor, incercarile si ispitele lor, aparitiile Satanei in fata lor si Cuvantul lui Dumnezeu care vine sa ii mangaie si sa ii ajute. Apoi nasterea lui Cain, a lui Abel si a surorilor lor gemene; dragostea lui Cain pentru propria sora geamana, Luluwa, pe care Adam si Eva doreau sa o uneasca cu Abel; de aici ura fata de fratele sau si uciderea acestuia de catre Cain; si durerea, si moartea lui Adam.

Cartea a II‑a prezinta istoria patriarhilor care au trait inainte de Potop; viata copiilor lui Set pe Muntele Sfant – Muntele Hermon – pana cand au fost ademeniti de Genun si de fiicele lui Cain, sa coboare de pe munte; si, ca „ingeri cazuti”, sa piarda dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Apoi moartea lui Cain, cand a fost ucis de Lameh cel orb; si viata celorlalti patriarhi pana la nasterea lui Noe.

Cartea a III‑a prezinta istoria construirii arcei, a Potopului, a asezarii intemeiate de Noe si de familia sa si a transportarii trupului lui Adam pana la „mijlocul Pamantului”; dezvoltarea idolatriei sub Nimrod, distrugerea idolilor si chemarea lui Avraam.

Cartea a IV‑a – prezinta o scurta istorie a patriarhilor, a judecatorilor si a lui Avraam pana la venirea lui Hristos.

Primele trei carti sunt de departe cele mai interesante.

A patra pretinde ca ofera genealogii care au fost iremediabil pierdute; insa redescoperite cumva si prezentate in detaliu de autor. Cele mai multe nume sunt de origine pur etiopiana, iar altele sunt atat de desfigurate incat nu pot fi recunoscute. Prin urmare, le‑am folosit nemodificate; deoarece nu pot fi de mare importanta.