Transmisă doar de textul Evangheliei după Luca (15, 11–32), parabola cunoscută îndeobște sub numele de „parabola fiului risipitor” este cu siguranță una din cele mai profunde și tulburătoare din câte au fost rostite de-a lungul activității publice de către Iisus din Nazaret. Lecția ei paradoxală a obsedat neîncetat generațiile creștine de-a lungul istoriei Bisericii.
Cum înțelege omul contemporan, omul secolului XXI, dincolo de simpla identificare, sensurile acestei parabole, a cărei simplitate face din ea un text inepuizabil? Răspunsul la această întrebare îl pot da cele șase lecturi antologate în prezentul volum semnate de șase personalități teologice și culturale actuale. Diversitatea lor are drept scop realizarea unei simfonii contrapunctice a interpretărilor: un teolog biblic protestant (Joachim Jeremias), doi monahi, unul răsăritean athonit (arhimandritul Vasilios Gondikakis), altul occidental iezuit (P. Marko I. Rupnik), un scriitor-monah, Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia), un filozof creștin occidental (Jean-Luc Marion) și un filozof român, Constantin Noica.
Printr-o lectură obsesivă, veritabil laitmotiv al operei sale, filozoful român a reușit performanța transmutației parabolei biblice într-o parabolă ontologică. În semn de recunoștință pentru acest demers exemplar, care demonstrează fecunditatea speculativă a teologiei și a revelației încarnate, volumul de față se vrea a fi și un modest omagiu adus memoriei filozofului de la Păltiniș.
