Cartea cu scenarii

Această este o carte de scenarii. Departe de a fi un fapt usual, apariția unui volum din această categorie pretinde în primul rând o explicație formală. Pentru unii, tentativă că atare e într-un fel ciudată, insolita, conform ideii că a oferi publicului un scenariu ce n-a primit "sublimarea” prin actul regizarii lui, astfel încât să devină un film, este într-un fel o anomalie, similară celei, să spunem, de a oferi spre gustare doar blatul unui tort ce nu s-a asociat nici cremei, nici ornării finale. Să observă totuși că atare viziune provine din permanentul conflict dintre regizor și scenarist pentru impunerea opțiunilor și soluțiilor artistice și ideologice. Atare luptă pentru întâietate a fost câștigată de-a lungul timpului în proporție zdrobitoare de regizor – și de fapt regizorul nici nu se apucă de lucru, că să spunem așa, până nu l-a îngenuncheat pe scenarist. Vorbește despre această luptă și Andrei Tarkovski, deopotrivă regizor și teoretician: "Când regizorul primește scenariul și începe să lucreze pe el, atunci se dovedește că scenariul, de parcă nici n-ar fi fost profund că sens și fidel scopului pentru care a fost creat, începe inevitabil să se schimbe. Nu va cunoaște niciodată transpunerea pe ecran perfectă, textuală, cuvânt cu cuvânt. Întotdeauna se produc anumite deformări. De aceea muncă scenaristului cu regizorul se transformă, de obicei, în luptă și conflicte. /…/ În cinematografia actuală, regizorul tinde tot mai mult să devină autor și este ceva firesc”. Pare că regizorii au reușit să tranșeze discuția, astfel că, într-o formulare sintetică, paternitatea – "un film de…” – îl proclamă exclusiv pe regizor, iar a nu numi de acest fel lucrurile e taxată că o eroare la fel de mare cu a nu fi evoluat mai departe de ideea că soarele se învârte în jurul pământului, și nu invers.

Deci, dacă n-avem regizor, n-avem film! Corect, în ceea ce mă privește! Însă cu următoarea întrebare formulată imediat: Această e singură modalitate de a aborda lucrurile? "Marile filme sunt mării lor regizori”. Toți ceilalți, inclusiv scenaristul, formează "echipă regizorului”. E drept? Dat fiind că regizorul e cel care are ultimul cuvânt, e drept. Însă, dat fiind că fără scenarist, regizorul nu ar fi existat, probabil că nu e drept.