Precum îngerii în ceruri laudă și preamăresc pururea pe Dumnezeu și-L slăvesc în toată vremea, așa se cuvine și noi, neamul omenesc după putere să ne asemănăm acelora. Omul este făptura aleasă după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, înzestrată cu voce cuvântătoare, cu judecată și înțelepciune. Dar mai presus de toate, este ființa scumpă lui Dumnezeu pentru faptul că este dotată cu suflet care, este o scânteie divină coborâtă din ceruri pe pământ și care este datoare a se întoarce cândva, iarăși de unde își are ființa sa. Pentru aceasta omul este dator să fie în strânsă legătură cu Izvorul său de viață, cu Ziditorul său, Protectorul și Judecătorul său cel veșnic.
Dar nu este altă cale de a ne apropia de veșnicul Dumnezeu decât prin rugăciune, aducându-I cu osârdie, cu bucurie și cu smerenie mulțumiri pentru toate binefacerile și darurile pe care le primim, lăudându-L, preaînălțându-l și slăvindu-L din toate puterile noastre.
