General | |
---|---|
Authors | Sanda Nicola |
Publisher | Storia Books |
Year | 2018 |
Others | |
Language | Română |
Identification | |
Format | |
Dimensions | 13 x 20 cm |
Pages | 200 |
Cover | Paperback brosat |
Carte de identitate
35,00 lei
Authors | Sanda Nicola |
---|---|
Publisher | Storia Books |
Year | 2018 |
Language | Română |
Pages | 200 |
Jurnalista Sanda Nicola arată cum lipsa asumării propriei identități și nerecunoașterea traumelor ne împiedică să ne atingem potențialul individual, comunitar și național. Cartea este o colecție de relatări despre fricile și complexele unei tinere femei care își depășește condiția, dar nu e pregătită emoțional să facă față succesului. Aflată într-o permanentă căutare a echilibrului, ajunge la concluzia că singura modalitate prin care poate prelua controlul asupra propriei vieți este să înțeleagă trecutul familiei din care provine, să-și cunoască și să-și accepte propria identitate și să învețe să ierte.
În volumul "Carte de identitate", autoarea le dezvăluie celor care au urmărit-o că, fără să știe, au fost martori la frământări și anxietăți pe care, adesea, reporterul din fața camerei le-a ținut cu mare greutate sub control. Momente cu relevanță internațională trăite la fața locului de autoare, precum moartea Papei Ioan Paul al II-lea, Vladimir Putin la București, alegerea ca președinte al SUA a lui Barack Obama, #Colectiv, atacurile teroriste din Paris din noiembrie 2015, referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE sunt descrise prin suprapunere cu drame personale care se întâlnesc și se confundă uneori cu cele relatate.
”La 27 de ani fumam mult, dormeam puțin, mâncam rar și foarte prost, eram exaltată, foarte sociabilă, infernal de sociabilă, voiam ca toată lumea să mă placă și consumam enorm de multă energie pentru asta. Azi am foarte puțină simpatie pentru cea care eram atunci. Plimbam de colo-colo, prin lume, răni și anxietăți pentru care nu căutam leac, ci doar maniera cea mai extravagantă de-a mă preface că nu există. Când ajungeam acasă, între două evenimente mari, când nu mi se întâmpla nimic ieșit din comun, doar viața perfect normală, ieșeau la iveală furii și stări de vinovăție care se cățărau pe mine, sufocându-mă.”