In iunie 1934, André si Clara Malraux calatoresc din nou. Nici un roman al lui Malraux nu se petrece in Franta, in afara de cateva capitole din ultima sa carte, Les Noyers de l'Altenburg. De la obtinerea Premiului Goncourt pentru Conditia umana, in 1933, si in pofida unei experiente in Yemen in cautarea regatului reginei din Saba, la inceputul lui 1934, el nu mai are subiecte. URSS? "Romanul meu se va petrece in Persia si la Baku", declara el la 18 iunie 1934 pentru Literaturnaia Gazeta. Si-a visat uneori operele fara sa izbuteasca sa le termine. Or, creatorul lui Garin si al lui Borodin nu cunostea inca Rusia. Se va duce pana in Siberia si va lua note in cursul calatoriei (dintre care cateva anecdote, note scurte, vor reaparea in Oglinda Limburilor). Acest carnet il publicam noi acum integral.
"Cele mai mari opere literare ale timpurilor moderne au fost, aproape fara exceptie, opere amare, dureroase, melancolice sau disperate. Spectacolul omenirii asa cum era ea, asa cum este inca (asa cum va fi mereu, ar vrea sa ne faca sa credem aceia impotriva carora noi ne ridicam), acest lamentabil si rusinos spectacol a adus riduri pe fruntile poetilor si le-a incarcat privirea de ingrijorare. Munca blestemata; pamantul devenit "lumea asta de jos", asimilat unei "vai a mizeriei"; regretul dupa un paradis pierdut; omul considerat drept un "rege decazut care isi aminteste de ceruri", un om fricos, rusinat, amarat, facand din resemnare intelepciune si transferand spre o viata viitoare tot ce e mai bun in sperantele lui, iata pana astazi cele mai frumoase teme furnizate de religie poetului". André Malraux
ANDRÉ MALRAUX a fost scriitor, ziarist si om politic francez. In anul 1905, parintii sai divorteaza, apoi este crescut de mama si bunica lui. Malraux se inscrie la Scoala de Limbi orientale si frecventeaza cercurile artistice ale capitalei, abandoneaza insa studiile la varsta de 17 ani si lucreaza intr-o librarie pentru o editura, frecventand si cursurile libere de la muzeul Guimet si scoala de pe langa muzeul Luvru. Primele sale cronici literare sau artistice apar incepand cu anul 1921, an in care se casatoreste cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogata familie germana. In 1923 pleaca in Indochina, in 1925 revine la Saigon si infiinteaza ziarul L’Indochine, cu o durata scurta de aparitie. Din nou in Franta, scrie diverse eseuri si, in 1930, primul sau roman, Calea regala, in anii 1926–1927 intreprinde calatorii in Laos si in China, unde participa activ la operatiunile grupurilor comuniste. Incepand din anul 1933, devine militant antifascist, participa la Razboiul civil din Spania de partea fortelor republicane, organizand o escadrila de aviatie pe care o va comanda pana in 1937. Totusi, dupa o participare in 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, incepe sa se distanteze de ideile dogmatice ale comunismului. La izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial se inroleaza intr-o formatie de blindate in lupta impotriva Germaniei hitleriste. In timpul retragerii este ranit si luat prizonier, reuseste insa sa evadeze din lagarul de la Sens. Incepand din anul 1947 detine mai multe functii in guvern, intre 1947 si 1949 ministru al Propagandei si Informatiilor, ministru de Interne, apoi din 1958 pana in 1969 ministru de Stat si ministru pentru Probleme culturale.
