Intr-un limbaj specific problematicii transfigurate – exilul, familia, malpraxisul, mastile sistemului; vina tragica, nedreptatea, coruptia, instrainarea de sine, lasitatea, indiferenta, pasivitatea, manipularea, birocratia kafkiana, absenta empatiei fata de actul medical, credulitatea, starea de captivitate, bolile "orfane" ale omului recent, incomunicarea, drepturile pacientului, codul deontologic juridic/medical, abuzul, disolutia omului etc. – scriitoarea Nora Han comunica cititorului romanului realisto-zolist, Captiva in sistem, cateva adevaruri incomode despre sanatatea morala a lumii in care credem ca traim.
Enumeram trei dintre ele, desi ele sunt nenumarate. Dreptatea, virtute sociala, cum ii spunea Aristotel, prima dintre datoriile cetateanului, pare sa fie pe cale de disparitie. Sistemul - incredibil, dar adevarat – are intodeauna dreptate, nu este niciodata vinovat, creeaza si perpetueaza o institutie labirintica a spiritului contra lui insusi, in care omul este simultan victima, calau si judecator. Starea de captivitate este ubicua si imanenta conditiei Omului, incat… Povestea Magdei, narata intr-o limba traita, confirma filosofia blagiana a stilului – valori extraestetice patrunse in estetic -, este naratiunea fiecaruia dintre noi, cei care uitam misterios, chiar drepturile noastre, in esenta lor, divine. Eu, criticul, va rog sa cititi. Cine citeste se revela pe sine, intr-un autoportret in palimpsest. - Petre ISACHI
