Cantecul culorii

In fiecare pagina scrisa, legata frumos si cuminte in aceasta carte, in fiecare tablou, care impodobeste o sala de expozitie, sunt inchise uneori visele, starile de spirit, framantarile, tot tumultul interior al creatorilor lor si chiar raspunsul incriptat pe care ei il ascund si doresc sa fie descoperit in confruntarea cu publicul sau cu viata.

Daca aceste trairi, transpuse de Loreta Popa in cartea care a ajuns in mainile si sub ochii dumneavoastra, v-au starnit atentia, daca ati fost curiosi sa simtiti cum infloreste fiecare tablou al pictorului Carmel Georgescu in imaginatia autoarei, va pot spune ca nu este o carte cu povesti despre pictura sau o carte cu pictura dublata de povesti. Este o Cautare ce cuprinde doar o fateta din spectaculoasele descoperiri ale autoarei in universul artei.

Loreta Popa cauta artisti, cauta arta proprie care devine Arta cand o gasim fiecare, prin demers personal. Trebuie sa lasam arta sa incolteasca in noi, nu conteaza daca artistul este mare maestru, epigon sau pictor naiv, trebuie sa ne lasam purtati de cautarile noastre si sa ne ajutam de imaginatia Loretei Popa, prin ale carei vene curg povesti, ca sa putem vedea povestea, sa citim tabloul.

Gandurile si picturile, ingemanate si stranse aici, au o inima comuna care incepe sa pulseze de cum noi ne asternem privirea pe primul rand sau pe prima tusa a tabloului. Aceasta inima poate continua sa palpite in noi si dupa ultimul rand citit. Jocul la dublu dintre text si imagine se transforma intr-o istorisire pentru trezirea imaginatiei, poate cea mai aventuroasa dintre aventuri, asadar devine ekphrasis, prin care reusim sa vedem cu ochii mintii tabloul prin text.

A vedea, a cauta, a intelege, sunt stari fara de care tot ce o inconjoara pe Loreta Popa, toate sentimentele ei, nu pot grai ceea ce sunt, caci nu au decat trairile autoarei pentru a se face intelese!

Traire fara de care arta descoperita ramane muta intr-o stare de neimplinire din care doar scriitorul poate sa o scoata.

Este un exercitiu foarte greu, incercat aici de Loreta Popa, sa talmacesti in cuvinte graiul liniilor, formelor si al culorilor unui pictor. In lupta pe care au dus-o pentru a da o forma verbala trairilor vizuale sau de a aseza pe panze stari sufletesti, autorii au cunoscut poate si infrangeri, si izbanzi, iar acum se prezinta amandoi, Loreta Popa si Carmel Georgescu, cu toata sinceritatea in fata publicului, incredintati ca el va sti sa vada, sa simta si mai ales sa inteleaga.

Daca noi, privitorii, plimbati prin labirintul picturii si ghidati de firul Loretei Popa, reusim sa ne identificam propriile intrebari si cautari, atunci fiecare poveste, care devine si a noastra, incepe sa prinda viata, iar scopul cartii de fata va fi fost atins. Pictura prin cuvant devine personala pentru fiecare privitor si ceea ce cuvantul impartaseste prin auz, pictura arata in tacere, prin imagine.

Adrian Buga