In Cuvantul inainte, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel precizeaza: „In poporul roman, Sfintii sunt cea mai mare podoaba a Bisericii, cea mai frumoasa lucrare a Duhului Sfant. Noi pomenim pe toti Sfintii romani, cunoscuti si necunoscuti. Cei cunoscuti sunt peste o suta, iar Biserica noastra, in diferite etape, incepand cu anul 1950 si continuand dupa eliberarea de sub stapanirea comunista atee, in anul 1992 si anii urmatori, a trecut in randul Sfintilor din calendar o multime de oameni bineplacuti lui Dumnezeu. Astfel, in 1992, s-a hotarat sa fie si o Duminica a Sfintilor Romani prin care aducem multumire lui Dumnezeu pentru faptul ca Duhul Sfant a facut sa rodeasca Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos in neamul romanesc. Sfintii romani: ierarhi, mucenici, monahi si voievozi, in timpuri diferite si in moduri diferite, au iubit si au marturisit pe Hristos-Domnul si au slujit Biserica Sa din poporul roman cu credinta puternica si convingerea profunda ca „Hristos este Acelasi ieri, astazi si in veci” (Evrei 13, 8).
Sarbatorile Sfintilor romani, cinstirea moastelor si a icoanelor lor, pelerinajele la locurile unde au trait ei in nevointa si post, in rugaciune si fapte bune, aduc mare bucurie credinciosilor. Bucuria aceasta sfanta si negraita pe care o primesc credinciosii din legatura lor vie cu Dumnezeu si cu Sfintii Lui plini de har ii ajuta sa treaca prin nevointe si suferinte, prin ispite si necazuri, prin prigoana si lipsuri, si chiar sa infrunte martiriul. De aceea, crestinii isi cinstesc sfintii cu cantari de lauda. Biserica a alcatuit texte pentru slujbele acestor Sfinti, texte invesmantate in monodia muzicii traditionale psaltice de diferiti compozitori, de-a lungul timpului. Cantarea bisericeasca constituie un element indispensabil cultului divin, intre cultul divin si cantarea bisericeasca existand o legatura indisolubila, fapt pentru care aproape toate slujbele din biserica se oficiaza prin intermediul sau cu ajutorul cantarii bisericesti.
Anul acesta se implinesc chiar 300 de ani de la scrierea celui mai vechi manuscris psaltic romanesc (1713) de catre protopsaltul Mitropoliei Tarii Romanesti, ieromonahul Filothei sin Agai Jipei, cel care a inceput procesul de „romanire” a cantarilor traditionale bizantine, cu binecuvantarea Sfantului Mitropolit Antim Ivireanul, in vremea Domnitorului martir Constantin Brancoveanu. De cercetarea si punerea in valoare a operei marelui protopsalt Filothei s-a ocupat chiar alcatuitorul prezentei lucrari, Preacuviosul Arhidiacon prof. univ. dr. Sebastian-Barbu Bucur, membru in subcomisia sinodala de muzica psaltica si liniara, infiintata la initiativa Noastra prin hotararea Sfantului Sinod din 25 februarie 2009.
Volumele de fata cuprind slujbele celor mai multi dintre Sfintii romani, asezate pe dubla notatie muzicala, fiind necesare savarsirii dupa randuiala a Vecerniei, Utreniei si Acatistului in zilele de praznuire a fiecaruia dintre acestia. Selectionata si creata in conformitate cu tezaurul de muzica de traditie bizantina din tara noastra, intreaga suita de cantari din aceste volume poarta pecetea talentului si a experientei autorului, unite cu o adanca evlavie, asemenea creatiilor marilor inaintasi in psaltichia romaneasca: Filothei sin Agai Jipei, Macarie Ieromonahul, Anton Pann, I. Popescu-Pasarea s. a.
Binecuvantam aceste sfinte stradanii, urandu-i Parintelui Sebastian-Barbu Bucur sa aduca la lumina tiparului si alte asemenea compozitii, spre slava Preasfintei Treimi si spre bucuria Bisericii noastre”.
