Cand era bunica fata

Emancipata, dar inca puternic constransa, intr-o societate preponderent condusa de barbati, interesata de moda, farduri si prea putin de politica, usor stingherita de indatoririle din gospodarie – astfel era portretizata femeia in perioada antebelica in Romania. Daca imaginarul romantic din primele decenii ale secolului al XIX-lea va pune femeia pe un piedestal, adorand-o ca pe o imagine a dragostei si a poeziei, cea de-a doua jumatate ii va deschide usa spatiului domestic, invitand-o sa intre intr-o colivie aurita. Si intr-un caz, si in celalalt, femeile nu ne sunt prezentate ca sursa individuala, ci mai degraba, in functie de rolurile care le-au fost destinate de catre barbati. Citind aceasta carte putem face o paralela concisa si veridica intre femeile din ziua de azi si bunicile ori strabunicile noastre. De la perioada balurilor, a rochiilor cu volane pana in pamant, cu eticheta stricta si interdictii, la vremurile noastre in care femeia e stapana deplina pe dorintele ei un singur lucru ramane absolut neschimbat: sufletul, misterul si marea pasiune pe care femeia o pune in dragoste.