Pentru Olle, la fel ca pentru multi alti copii, iarna nu e iarna daca nu e zapada. Iar zapada nu inseamna nicidecum ger, maini inghetate si ghete ude, ci un singur lucru: joaca de dimineata pana seara. Sunt atatea lucruri de facut: sa te dai cu sania pe derdelus, cu schiurile pe partie ori cu patinele pe gheata, sa faci cazemate de zapada sau sa incingi o bataie vesela cu bulgari.
Dar de unde vine iarna cu toata zapada si stralucirea ei? Pornind alaturi de Olle in aceasta poveste, vom afla nu numai cum arata castelul Regelui Iarna, ci si ca viata inseamna schimbare, iar zapada, oricat de multa, va face loc pana la urma primaverii, cum e firesc, de aceea trebuie sa ne bucuram si sa pretuim fiecare clipa.
O, ce frumos era! Si, cu cat patrundea mai adanc in padure, cu atat mai frumos se facea. Olle se simtea ca in castelul vrajit al Regelui Iarna, asa ca striga: "Rege Iarna, iti multumesc ca, in sfarsit, ai venit!"
In clipa urmatoare fu cat pe-aci sa cada pe spate de uimire, caci in fata lui aparu brusc un mos alb, care stralucea din cap pana-n picioare. Olle facu o plecaciune.
– Tu esti Regele Iarna? il intreba.
– Nu, raspunse mosul, eu sunt Unchiasul Promoroaca. Nu-i asa c-am impodobit frumos padurea azi?
– Tu ai facut toata frumusetea asta stralucitoare? intreba Olle. Arata-mi si mie cum faci!
Ilustratii color de Elsa Beskow.
Traducere din limba suedeza de Eva Leonte.
