Calator in Uganda

Am fost indemnata de multe persoane sa plec in Uganda, pentru ca ar fi ceva unic, ceva inexplicabil, ceva ce merita si trebuie trait. Dar, doar doua persoane au fost lasate sa se joace cu gandurile mele. Una m-a convins si alta m-a sustinut. Ambele au avut incredere si au stiut ca pot. Dupa ce m-am intors din Uganda, ca sa treaca vremea mai usor, m-am apucat sa scriu. Scriu ca si cum as vorbi. Si eu vorbesc mult sau cel putin asa mi se spune. Cu toate ca cel mai mult imi place sa tac, sa ascult si sa analizez. Pot spune ca vorbesc mult cu tine dupa ce am tacut si te-am analizat suficient. Acum, te las pe tine sa ma analizezi… Sper sa-ti placa si sa calatoresti impreuna cu mine pana in Uganda. O sa am grija sa te intorci cu bine acasa. Pentru ca Uganda e o experienta care merita traita si despre care sa povestesti mult timp apoi.

Un scrasnit furios intre coltari si stanca marcheaza sfarsitul ghetarului. Am scapat! S-a terminat! Chiar s-a terminat. Ma uit cu atentie de-a lungul ultimelor stanci ce trebuia sa le catar. Sunt multe, sunt abrupte, sunt la 5000 m si, la cat de obosita sunt, puteau fi si la 1000 m, ca tot greu mi s-ar fi parut.

Da, era de-a dreptul impresionant, dar nu era imposibil. Stiam ca voi incerca totul, ca-mi voi da toata silinta, ca voi scoate sufletul din mine si apoi voi incerca sa-l introduc la loc.

Pentru moment nu ma gandesc ca va trebui sa le si cobor. Macar sa ajung eu sus, apoi vad eu ce fac. Filimon e calm in fata mea, mergand cu mainile la piept. Ii este frig, simt asta. Are bratele puternice si picioarele subtiri si, la fiecare pas, se uita dupa mine. Ma incurajeaza si-mi spune: „O sa ajungi sus, Diana, incet, dar o sa ajungi“! Trag adanc aer in piept si incerc sa-mi controlez respiratia sacadata. Parca nu e chiar atat de greu. Mai fac un pas si imi dau seama ca e foarte greu. A scos untul din mine muntele asta. Nu mai pot! Vreau sa ma opresc aici. Vantul bate cu putere si ne scaldam intr-o mare de nori. Deodata, prin perdeaua alba se zareste pancarta cu Margherita Peak atat de bine stiuta de mine. Il vad pe A, ne luam in brate si mi-as dori ca timpul sa se opreasca in loc cateva zeci de secunde. Dar sa incepem cu inceputul…