Bucolice. Georgice

Bucolice. Georgice –  Publius Vergilius Maro

Teocrit din Siracusa (315–250 i. Hr.?) este creatorul idilei, specie lirica in care dialogul se imbina armonios cu naratiunea, debarasandu-se de balastul mitologic caracteristic Scolii alexandrine, adversara epopeii si adepta poemului scurt. I-a servit drept model o forma de poezie specifica folclorului sicilian, numita „Bucoliasmos“ – Intrecere poetica si muzicala intre doi pastori care se provocau unul pe altul in maiestrie, intonand cantece simetrice ca intindere si structura, cu subiecte asemanatoare sau apropiate; un al treilea pastor dadea verdictul cu privire la izbanda artistica.

Decada Bucolicelor, numite si Ecloge (Poezii alese), constituie prima opera majora a lui Vergiliu, care a redactat-o intre anii 42–39 i. Hr., avand ca principala sursa pe Teocrit, corifeul pastoralei alexandrine. Ele au aparut separat, mai inainte de a fi adunate intr-un ciclu. Frumusetea dialogurilor le-a adus pe scenele teatrelor, unde au fost recitate frecvent, sporind popularitatea autorului. Astfel, pastorala a cucerit inimile citi-torilor si ale spectatorilor metropolei romane.