Bonobo si ateul. In cautarea umanismului printre primate

In Bonobo si ateul, Frans de Waal foloseste cunostintele dobandite in zeci de ani de cercetare a primatelor, si a speciei bonobo in particular, pentru a aprofunda cu ochiul fin al eseistului cultural, versat in istoria artei si in filozofie, probleme fundamentale ale naturii umane. Care este izvorul moralitatii si ce transformari a suferit aceasta pe parcursul evolutiei? Putem fi buni si altruisti si in lipsa constrangerilor religiei? Este simtul moral apanajul omului, sau e prezent si la speciile de maimute cu care ne inrudim? Pentru a afla un raspuns la toate acestea si pentru a ne intelege mai bine conditia, autorul ne propune sa renuntam la perspectiva antropocentrista si sa privim nepartinitor la primatele atat de apropiate noua si la ce ne pot spune ele despre empatie, emotii, etica si religie.

     In incercarea de a prezenta cat mai limpede evolutia empatiei umane, De Waal imbina, cu mare finete, cercetarea biologica de cea mai inalta calitate cu observatii filozofice pline de indrazneala si originalitate. – Nature

     Frans de Waal reuseste o performanta rara astazi: nu se lasa antrenat nici in capcana ateismului extremist, nici in cea a religiei. Scrisul lui este liber de orice forma de dogmatism. – New York Times

     O carte stralucita, care demonteaza definitiv ideea ca moralitatea ar avea origini divine. – Independent 

     Provocarea cea mare este sa mergem mai departe, dincolo de religie si, mai ales, dincolo de moralitatea privita de sus in jos. Cele mai cunoscute «legi morale» ale noastre nu sunt decat niste rezumate post factum a ceea ce noi consideram moral, fiind insa limitate ca sfera de actiune si pline de hibe. Originile moralitatii sunt mult mai umile si sunt usor de recunoscut in comportamentul altor animale. Descoperirile stiintifice din ultimele decenii contrazic perspectiva pesimista potrivit careia moralitatea e o spoiala subtire menita sa acopere rautatea innascuta a omului. Dimpotriva, e limpede ca daca trecutul nostru evolutiv nu ar fi decurs asa cum a decurs nu am fi ajuns niciodata atat de departe. – Frans de Waal

     Traducere de Ioana Miruna Voiculescu

     Editie cu ilustratiile autorului

     Fragment din cartea "Bonobo si ateul " de Frans de Waal

     „Mamiferele bonobo au o constitutie mai gratioasa si picioare mai lungi decat orice alta primata. Specia a fost grupata in acelasi gen cu cimpanzeul, genul Pan. Tot restul vietii lor, cei doi oameni de stiinta au aratat cat de puternica este rivalitatea in lumea academica, disputandu-si aprig paternitatea acestei descoperiri istorice. Ma aflam in incapere cand cercetatorul american s-a ridicat in picioare in mijlocul unui simpozion despre bonobo si a afirmat, cu vocea tremurandu-i de indignare, ca in urma cu o jumatate de secol i se furase descoperirea. Cercetatorul german scrisese in germana, iar cel american, in engleza; e simplu de intuit, asadar, care dintre versiuni este cea mai citata. Multe limbi au pierdut teren in urma ascensiunii limbii engleze, dar mie imi facea multa placere sa vorbesc in olandeza, care, in ciuda zecilor de ani petrecuti in strainatate, continua sa-mi vina pe buze cu o fractiune de secunda mai repede decat orice alta limba. In timp ce un bonobo tanar se legana pe o franghie, intrand si iesind din campul nostru vizual si incercand sa ne atraga atentia lovind geamul de cate ori ajungea in dreptul nostru, am observat cat de mult semana expresia lui faciala cu rasul uman. Se distra, mai ales daca noi ne dadeam cativa pasi in spate, prefacandu-ne speriati. Astazi e imposibil sa ne imaginam ca cele doua specii din genul Pan au fost candva una. Exista o fotografie celebra a expertului american Robert Yerkes, tinand doua primate tinere in brate, pe care el le socotea a fi cimpanzei, fotografie facuta inainte ca bonobo sa fie descoperiti. Yerkes a remarcat totusi ca una din cele doua primate era mult mai sensibila si empatica decat cealalta, poate chiar si mai inteligenta. Aproape toata cartea lui Almost Human este despre acest „cimpanzeu", un veritabil „geniu antropoid", cum l-a numit autorul, fara sa stie ca era de fapt vorba despre unul dintre primii bonobo care ajunsesera vii in lumea occidentala.

     In colonia de la Planckendael, diferenta dintre bonobo si cimpanzei reiese imediat din faptul ca grupul celor dintai este condus de o femela. Biologul Jeroen Stevens mi-a spus ca atmosfera din grup se mai relaxase dupa ce femela care detinuse multa vreme titlul de alfa, o adevarata doamna de fier, fusese trimisa la alta gradina zoologica. Ii terorizase pe majoritatea celor din grup, dar mai ales pe masculi. Noua femela alfa avea un temperament mai placut. Schimbul de femele intre gradini zoologice este o tendinta noua si laudabila, care respecta comportamentul natural al primatelor bonobo. In salbaticie, fiii raman cu mamele pe toata durata vietii lor adulte, in timp ce fiicele migreaza in alte zone. Multa vreme, gradinile zoologice mutau masculii, producand astfel dezastru dupa dezastru, pentru ca masculii bonobo sunt batuti mar daca mamele lor nu sunt acolo sa ii apere. Bietii masculi sfarseau deseori izolati in zone inchise publicului, pentru a-si proteja viata. Multe probleme sunt evitate acum, cand masculii sunt lasati langa mamele lor, iar legatura dintre ei este respectata."