Stresul provocat omului de indepartarea de propria lui natura, de viata tumultoasa a oraselor, de obiectivele care ii ingradesc libertatea, intr-un cuvant, de „societatea tehnocratizata” de astazi, duce, indiscutabil, la tulburarea sistemului neurovegetativ si la boli ale sistemului nervos.
Fragment Bolile sistemului nervos
Actul al treilea:
Era masinilor
Cu toate acestea, pentru a salva libertatile fundamentale si a trai in acelasi timp in grup, omul modern si-a pus toate sperantele in stiinta si in tehnicile acesteia. Ele au devenit suportul societatilor actuale, industrializate si „mixte” pe plan uman, adica facute dintr-un anumit liberalism, limitat in excesele sale de un anumit dirijism, care evita averile mari si mizeria extrema (legi sociale).
Totusi, societatea, in aceasta forma, nu poate scapa de masina. Ea elibereaza individul de munca fizica si ii aduce, fara efort, bunurile de care are nevoie, si chiar acelea de care nu are nevoie (acesta este confortul material, numit si „progres”!).
Din pacate, masina devine stapana economiei; trebuie sa fie hranita. Ea nu merge singura. Ea consuma lemn, apoi carbune, iar la ora actuala petrol si materie nucleara. Ea saraceste planeta noastra in materii prime. Pe de alta parte, masina „mananca” dar face si „caca”: altfel spus, ea polueaza, adica ea „expira”in tot mediul nostru (apa, aer, pamant etc.) produse, deseuri, bio nedegradabile.
Culmea ghinionului, o asemenea economie, bazata pe tehnicitate creste in mod necesar in exigentele sale odata cu cresterea densitatii populatiei. Aceasta situatie antreneaza complexitatea sistemului social, cu dificultati din ce in ce mai mari pentru a hrani masina si a elimina deseurile. In acest joc Societatea devine un scop in sine. Individul inceteaza sa mai existe, este sacrificat in favoarea tehnicii (a sasea agresiune). Societatea facuta initial pentru om, se intoarce impotriva acestuia.
Fiind deja bolnava datorita agresiunilor din mediul inospitalier, fiinta umana vede pleznindu-i creierul si nervii sub stapanirea unei societati tehnocratizate, deviata de la functiile ei initiale, sofisticata pana la extrem si mai nemiloasa decat mediul inospitalier.
Acest ultim act al dramei este cel pe care-l traim noi la ora actuala. Daca omul ar fi ramas „la el acasa”, traind corect, cinstit, corespunzator cu organele sale, fara oboseala si fara sa se enerveze, nu ar fi cunoscut, desigur, civilizatiile stralucitoare care s-au succedat. N-ar fi avut o istorie, dar ar fi fost fericit.
In punctul in care am ajuns este foarte dificil sa dam inapoi.
