Blythe Masters. Femeia care a inventat armele financiare de distrugere in masa

Care sunt cauzele crizei, consecintele ei din prezent si ce ne rezerva viitorul: o adevarata apocalipsa financiara.

Blythe Masters este astazi femeia cea mai puternica de pe planeta, fiind supranumita de catre jurnalul londonez "The Guardian" -"cea care a inventat armele financiare de distrugere in masa".

In aceasta ancheta magistrala asupra originilor si actorilor crizei financiare, bazata pe informatii-soc perfect demonstrate, Pierre Jovanovic dovedeste un imens talent de jurnalist.

Intr-un stil incisiv, foarte abordabil si plin de savoare, Pierre Jovanovic face aici portretul bancherei de la JP Morgan care a dus la ruina bancilor inventand instrumentele de cesiune a riscului de insolventa, dezvaluie adevaratele cauze ale dezastrului economic fara precedent prin care trecem si ne previne la ce sa ne asteaptam in viitorul apropiat.

Criza declansata de inconstienta bancherilor avizi sa transforme hartia in aur sa fi pus capat speculatiilor? Nici vorba! Impreuna cu echipa de la JP Morgan, Blythe Masters a inceput sa se joace cu farfuriile noastre, speculand la bursa asupra materiilor prime si in special asupra materiilor prime agricole– de unde explozia preturilor la produsele de baza.

Un sfat pentru oraseni: invatati sa puneti cartofi in ghiveci.

 Prima persoana care si-a imaginat sau care s-a gandit la cesiunea de risc de insolventa (credit default swap) nu este nici Blythe Masters, nici vreun alchimist de la Bankers Trust, ci scriitorul francez Honoré de Balzac. Obisnuit sa fie urmarit de bancheri si, prin urmare, sa se intalneasca foarte des cu ei, a sfarsit prin a intelege care este adevarata lor natura. Cesiunea de risc de insolventa (credit default swap) este, asadar, avant la lettre, de origine franceza.

Datorita„transferului de risc in caz de neplata”, Blythe Masters a devenit in prezent cea mai puternica femeie care a existat vreodata pe aceasta planeta– si asta dupa inventarea scrisului. Daca am aduna laolalta bogatiile pe care le-au avut Ecaterina a II-a Rusiei, regina Victoria, imparateasa Teodora, Hatshepsut si Caterina de Medicis, nu am avea nici macar un sfert din puterea financiara de care dispune ea.

In alte epoci, ar fi fost transformata in zeita. Astazi, insa, cea mai mare parte a bancherilor vor pur si simplu sa ramana in umbra. Veti intelege pe parcurs care este motivul.

Redactorul-sef al sectiunii economice de la New York Times, Joe Nocera, a publicat in decembrie 2010 o carte despre„istoria ascunsa a crizei“, al carei titlu, extrem de percutant, este All the devils are here (in romana,„Toti diavolii sunt chiar aici“). Curios este ca, in lucrarea sa, nu numai ca a ignorat in totalitate rolul crucial jucat de Blythe Masters si de bancherul-teoretician american cel mai influent din toate timpurile (numele lui il veti afla in aceasta carte), dar, mai mult, nici macar nu s-a straduit sa explice titlul, care sugereaza ca pe Wall Street e nevoie de un exorcist. Titlul unei altecarti, Devil’s Casino, scrisa de ziarista Vicky Ward, de la Vanity Fair, trimite catre aceeasi zona obscura. Punctul de vedere al lui Nocera este ca marile banci mondiale au pus de fapt la punct o capcana„diabolica“ a datoriilor prin intermediul produselor financiare derivate; se stie ca in prezent nici macar nu exista destui bani pe pamant– si n-am gasi nici daca ne-am duce pana la periferia planetei Pluton–, pentru a se plati toate datoriile, cele care se tot aduna, din anul 2007 incoace, de la primele falimente din randul bancilor care au acordat imprumuturi imobiliare.

Daca va ganditi cumva ca am depasit perioada de criza, atunci sa stiti ca au ramas in continuare„4, 3 milioane de gospodarii care fie au o intarziere la plata ratelor mai mare de nouazeci de zile, fie sunt in curs de executare silita“– si asta conform LPS Applied Analytics, in raportul din noiembrie 2010, intitulat„Mortgage Performance Data“5. Sa inmultim cele 4, 3 milioane de gospodarii cu aproximativ 200. 000 de dolari (estimativ) si vom obtine un minimum de 860. 000. 000. 000 de dolari (adica 860 de miliarde), suma care ar arunca in aer toate bancile de pe Terra, Marte, Venus, Neptun si Pluton la un loc.

5 www. businessinsider. com/delinquencies-may-be-down-2010-12

Din anul 2007, transferul de risc in caz de neplata creat de Blythe Masters a functionat foarte bine: riscul a fost transferat de la bancile mici la cele mari, apoi de la cele mari la bancile centrale, dupa care, de la cele centrale, la bancile-mamut, cum ar fi Fondul Monetar International, fiindca nu mai era de ajuns sa se fure doar de la clientii bancilor si de la contribuabili.

Asa cum observa atat de bine dr. Nouriel Roubini la sfarsitul anului 2010,„Nu va veni nimeni de pe Marte sa-i salveze pe ultimii de pe lista”– pe„marii suverani”, anume FMI si Banca Centrala Europeana.

Asadar, falimentul universal este inevitabil, dar, intre timp, sistemul vrea cu orice pret sa ne faca sa credem ca totul functioneaza normal, pentru ca nimeni sa nu-si scoata banii de la banca.

[…]

Pe la mijlocul lunii octombrie, dupa o noapte intreaga in care am stat si am scris, pe la 5-6 dimineata mi-a trecut prin cap urmatoarea idee: nu era atat de important ce a facut Blythe Masters candva cu inovatia sa in materie de CDS-uri (credit default swap). Mai important era ceea ce-si pusese in gand sa faca inca de la nominalizarea ei, de pe 15 noiembrie 2006, la conducerea diviziei

Materii Prime de la JP Morgan. Incepand cu 2006, instrumentele de tip swap au fost deodata destul de criticate in presa (ma intreb oare de ce) si era nevoie cu orice pret de un camp nou de batalie… Lumea s-a trezit ca Alan Greenspan, Mark Brickell si chiar Blythe Masters recunosteau, intr-un singur glas, ca era nevoie de reglementari in domeniul CDS-urilor. Cu siguranta ca la nivel inalt s-a luat la cunostinta ca cifrele de afaceri ale swap-urilor au inceput sa se diminueze. Avem aici un punct de plecare pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat. Iar pentru asta e nevoie sa vedem care erau preocuparile Reginei de Gheata… Sa nu uitam ca specializarea ei a fost materiile prime si ca si-a inceput cariera ca trader de petrol, aur etc. Pasiunea ei pentru creditele derivate a aparut mai tarziu.

Ciudat, aceasta revelatie brusca din dimineata aceea, care a dat anchetei mele o noua directie, a fost confirmata trei saptamani mai tarziu, atunci cand am avut posibilitatea sa pun mana pe un document intern si confidential de la JP Morgan. Mi se confirma ceea ce eu am inteles in acea strafulgerare de o clipa.

Ce e sigur: in topul oamenilor de finante din lumea asta, Blythe Masters a fost cu mult inaintea concurentilor sai. Tocmai de aceea e atat de interesant sa o studiezi. Atunci cand idiotii din bancile din Franta continuau sa cumpere credite subprime, colegul ei, William Winters, vanduse deja tot; atunci cand bancile europene erau in plina criza de lichiditati, banca ei cumparase deja alte doua institutii si afisa o insolenta stare de sanatate (comparativ cu alte banci). Iar atunci cand bancherii francezi pretindeau ca au iesit din criza, JP Morgan stia vreo zece mutari inaintea lor, in sahul finantelor mondiale.

Blythe Masters este ca un personaj dintr-o pelicula cu James Bond. Ca si in filmele agentului 007, o inventie a facut-o bogata, chiar foarte bogata. Are grajduri cu cai de rasa, imobile, resedinte secundare etc. Din punct de vedere material, s-ar fi putut pensiona la 35 de ani. Dar nu e genul. Este o persoana cerebrala, o intelectuala si o fiinta extrem de creativa. Ea traieste doar ca sa-si vada propriile idei realizate, de aceea, dupa CDS-uri, a simtit nevoia sa revina la ei prima dragoste, astfel incat sa poata uita eticheta care i s-a pus -„femeia care a inventat armele financiare de distrugere in masa”.

Si aici, marturisesc sincer, imi scot palaria in fata ei, fiindca strategia aplicata, in calitate de sef al diviziei, este, din punct de vedere militar, ireprosabila. Masters este un fel de general Patton al domeniului bancar, perfectiunea absoluta.„Cred ca are temperament de parior, iar daca face asa de multe pariuri, daca investeste atat de mult in munca ei, e din cauza ca intuitia ei fenomenala ii permite sa vada rezultatele dinainte“, mi-a spus unul dintre fostii ei colaboratori. Daca regele Angliei Henric al V-lea avea ca deviza„Dieu, et mon droit“, atunci cea a lui Blythe Masters trebuie sa fi fost„Cu Dumnezeu si materiile mele prime, inainte“ sau„Lumea imi apartine“.

Inainte de a trece mai departe, este important sa precizez urmatorul lucru: valoarea„notionala“ a tuturor creditelor derivate de la JP Morgan (si cifrele vorbesc de la sine)„depaseste cu 21 de mii de miliarde suma tuturor PIB-urilor din lume (zona euro + SUA + Asia + China), adica aproape 90 de mii de miliarde de dolari“5. Asta ca sa va faceti o idee despre puterea bancii pentru care lucreaza cu devotament de 20 de ani, putere pe care aceasta banca a obtinut-o datorita ei. Pe langa Blythe Masters, cel mai sangeros dintre dictatorii africani e doar un clovn. Ganditi-va, numai, cata putere are aceasta englezoaica, sacrosancta sefa a„marfurilor“ de la JP Morgan. In primul rand, puterea ei financiara in lumea materiilor prime (agricultura, metale, petrol). Daca cere o cafea, traderii ei stagiari ii aduc imediat toata productia mondiala. O pofta brusca de ciocolata? Echipa ei isi insuseste imediat intreaga productie de cacao din lume pe opt luni. Un pahar mic cu suc de portocale? Departamentul ei ii prezinta optiunile pe sase luni referitoare la recoltele din California. Are chef de o bratara de la Tiffany’s? Lui Blythe Masters ii plac atat de mult bijuteriile din argint incat face tot ceea ce poate pentru ca pretul acestui metal sa nu creasca. National Inflation Association, dar si Brian Beatty si Peter Laskaris, afirma ca JP Morgan cumpara in fiecare dimineata pozitii short cu„30. 000 de contracte reprezentand 150 de milioane de uncii de argint, o pozitie istorica de 31% la fiecare deschidere a Comex. Astfel, pretul unciei de argint nu reprezinta decat 1, 78% din cel al unciei de aur, adica un coeficient de 56“. Ca sa iti faci o idee,

coeficientul normal, istoric, dintre aur si argint, a variat intotdeauna intre 10 si 14 bucati de argint pentru o singura bucata de aur. Prin JP Morgan si departamentul condus de Blythe Masters, acest coeficient urcase la 56 sau chiar pana la 80!

Concluzia e ca nu exista nicio materie prima pe aceasta planeta care sa ii scape, nici macar materia cenusie. Atunci cand agricultorii disperati din aproape toata lumea ieseau la manifestatii cu nefericitele lor pancarte, cerand ajutorul Europei, Frantei, regiunii in care locuiau s. a. m. d., nu stia nici unul dintre ei ca soarta lor fusese deja stabilita in birourile din New York. Chiar inainte ca ei sa-si intarce animalele, JP Morgan a calculat deja numarul exact de animale din fiecare tara pe urmatorii zece ani si si-a stabilit achizitiile in functie de cresterea populatiei. Mai mult: banca stie chiar si care vor fi precipitatiile medii in fiecare regiune din Europa. De altfel, ploaia este cotata la bursa din Chicago si asta se intampla din octombrie 2010! Bancherii pot sa parieze pe cursul ploii si al vremii urate si prin asta sa-si garanteze contractele agricole impotriva recoltelor distruse.

Explozia CDS-urilor a dus la pierderi masive la scara mondiala. Era important deci ca dupa 2009 investitorii sa se intoarca la elementele de baza, sa se orienteze valorile atemporale, sigure si garantate 100%. Vom avea intotdeauna nevoie sa mancam, sa ne incalzim, sa ne imbracam, sa ne deplasam, sa comunicam, sa ne spalam si sa ne distram (JP Morgan voia la un moment dat sa cumpere drepturile asupra melodiilor lui Elvis Presley, prin filiala sa One Equity Partners!). In momentul in care scriu aceste randuri, echipe speciale lucreaza in toate bancile si fondurile de hedging ca sa recupereze miliardele pierdute. In acest joc, Regina noastra de Gheata e cu mult inaintea celorlalti.

[…]

Sa fie oare Blythe Masters invulnerabila? Intr-adevar, asa pare, cu exceptia unui singur detaliu. Castelul sau consolidat de pe Park Avenue are un punct slab. Atunci cand, pe 15 noiembrie 2006, a preluat functia din cadrul departamentului de materii prime de la JP Morgan, a mostenit si un dosar-bomba, cel al bancii Bear Sterns. In urma cumpararii bancii Bear Sterns, JP Morgan a primit de la guvernul american sarcina de a mentine cursul argintului cat mai jos, de exemplu la 8 dolari uncia. Ultimele documente declasificate de catre CIA, din anii’70, ne arata din ce motiv trebuia mentinut acest curs la valori mici:„Ne vom pierde influenta la nivel mondial daca dolarul este scazut, daca aurul pleaca din SUA in cantitati mari, daca suntem obligati sa facem presiuni asupra celorlalte tari ca sa-si pastreze dolarii…“. Astfel, era imperativ sa se mentina cursul aurului si cel al argintului pentru ca dolarul sa dea intotdeauna impresia ca este o moneda puternica. Sa ne amintim ca dupa criza din 1929, presedintele Roosevelt era cel care fixa cursul aurului, la micul dejun:„In ce zi suntem azi?“, il intreba el pe secretarul Trezoreriei.„In 30, domnule presedinte“.„Atunci, cursul va fi de 30 de dolari“. Toata lumea stie ca aurul este un indicator pretios al increderii, motiv pentru care Alan Greenspan a spus intotdeauna:„Cursul aurului este«canarul din mina de carbune»“. Cu cat cursul aurului este mai scazut, cu atat increderea e mai mare. Argintul trebuia strangulat, fiindca poate deveni o moneda de schimb in orice moment, asa cum a fost timp de 2. 600 de ani.

Din acest motiv, JP Morgan„achizitiona in fiecare dimineata pozitii short cu 30. 000 de contracte reprezentand 150 de milioane de uncii de argint, o pozitie istorica de 31% la fiecare deschidere a Comex“4. Este o operatiune ilegala si criminala. Dar banca nu scoate nici un cuvant in legatura cu acest lucru. Sa ne reamintim, in treacat, ca JP Morgan din Londra a primit o amenda de 33 de milioane de lire sterline de la Financial Services Authority, jandarmul financiar britanic, fiindca a folosit fara permisiune banii propriilor clienti pentru a face speculatii la bursa! Deci JP Morgan nu era la prima„abatere”. Ciudat e ca toata lumea stia– si asta de douazeci de ani– ca americanii blocau in fiecare dimineata pretul argintului.

Deodata, s-a petrecut o schimbare majora. De la 8 dolari uncia, cursul a inceput sa urce treptat, pana a ajuns la 29 de dolari, in timpul celei de-a doua emisiuni monetare pe care Ben Bernake a lansat-o in noiembrie 2010. Iar din cauza acestei cresteri bruste a pretului argintului, Blythe

Masters era cat pe ce sa sara in aer, cu tot cu banca pe care o reprezenta. Chinezii– trebuie adaugat– erau hotarati sa lupte contra ei si sa solicite livrarea fizica a lingourilor cumparate…

Stiind ca JP Morgan are aproape 1, 5 mii de miliarde de dolari investiti in optiuni in argint, afacerea pare desprinsa dintr-un film cu James Bond– un violent razboi silentios prin cotatii interpuse. La Londra a avut loc chiar o tentativa de asasinat impotriva traderului Andrew Maguire, fost angajat la Goldman Sachs, cel care denuntase in presa internationala si organismelor de reglementare (printre care si CFTC) inselatoriile facute de JP Morgan si de HSBC. Dar nu a fost suficient. Asa ca un cartel anonim chinez a decis sa atace castelul intarit al lui Blythe Masters:

„In sfarsit, avem investitori cu buzunare foarte largi (!), care sunt gata sa atace cartelul acolo unde este mai slab, pe piata argintului. Acesta a fost intotdeauna calcaiul lor al lui Ahile, fiindca bancile centrale nu au rezerve de argint pe care sa le«imprumute» pietei pentru a scadea pretul. Este o idee extraordinara, care probabil ca a facut-o pe Blythe Masters sa tremure in scaunul ei, incercand sa gaseasca o solutie pentru a scadea pretul acestui metal pretios.“