”Daca ai sti ca omul pe care il obraznicesti pentru o pricina oarecare, de obicei extrem de neinsemnata, vine in clipa aceea dintr-o sala de operatie unde, printr-un efort calificat, a salvat viata unui om – coplesit de rusine, te-ai ascunde in multime. Daca ai sti ca omul pe care il ameninti sa-l dai cu capul de pereti pentru un motiv oarecare este autorul romanului care te-a captivat zilele trecute – ai simti nevoia sa faci penitente. Daca ai sti ca oamenii pe care ii apostrofezi fara reticente sunt dascalul fiului tau, savantul care nu doarme noaptea pentru a descoperi leacul cancerului, granicerul ce sta de straja hotarelor tarii, zidarul care ti-a cladit casa in care locuiesti, violonistul care ti-a alinat, cu o seara inainte, zbuciumul sufletesc – daca ai sti toate acestea n-ai mai injura niciodata, in viata dumitale, un om pe care nu-l cunosti. Anonimii de pe strada nu sunt pioni, actionati mecanic de mana intamplarii, nu sunt simple elemente de decor. Sunt oameni alaturi de care trecem prin aceasta viata si faurim solidari o istorie.” Dumitru Popescu
