Volumul de fata urmareste reconstituirea si analiza unuia dintre cele mai bogate tezaure de manuscrise si carti din Europa Orientala, acela al Manastirii Neamt si al prelungirii sale de peste Prut, Manastirea Noul Neamt, printr-o prezentare completa si sistematica a manuscriselor nemtene ramase dupa incendiul din 1862 sau pastrate in alte biblioteci din tara si strainatate.
Analiza lor ii permite autoarei sa scrie pagini de o deosebita importanta pentru istoria literara si spirituala romaneasca din secolul al XVIII-lea, anume despre scoala de traduceri romanesti de la Neamt, cei (cel putin) 12 carturari care au ilustrat-o (proveniti din toate partile tarii), buni cunoscatori de elina si priceputi teologi, contributia lor la opera staretului Paisie si la cultura religioasa romaneasca, pe care au inzestrat-o cu remarcabile talmaciri din literatura patristica.
