Bhagavad

Traducere din sanskrita, introducere, comentarii si note de Sergiu Al-George

Prestigiul imens al Bhagavad-Gīta-ei este datorat sintezei pe care o realizeaza intre multiplele formule filosofice si soteriologice, si faptului ca aceasta sinteza face posibila o noua filosofie a actului si a libertatii.

Bhagavad-Gīta reprezinta cea mai cuprinzatoare sinteza a spiritualitatii indiene, in care sunt asimilate teze foarte diferite, cum ar fi transcendentalismul monist upanisadic (preluat ulterior de Vedanta), dualismul Saṃkhya, teismul de tip devotional si tehnicile spirituale yoga; intregul poem apare ca un amestec antinomic de reprezentari arhaice, uneori naive, si de rafinate solutii in problema optiunii si a libertatii.

Bhagavad-Gīta a integrat toate modalitatile de transcendere ale actului si ale constiintei fenomenale asezand lucid si deliberat formulele ritualiste ale lumii arhaice alaturi de doctele formule de alienare ale constiintei. Ea a reusit sa decanteze astfel esenta lor comuna si semnificatia lor universala, desprinsa de contextul cultural care le-a facut posibile. De aceea ar fi greu sa admitem ca textul marcheaza numai un moment sincretist; el este mai mult decat atat: un moment de lucida analiza aspirand la descoperirea functiei comune in pluralitatea experientelor spirituale indiene.

„Bhagavad-Gīta este un poem filosofic, tesut pe tema unui episod al marii epopei Mahabharata si ca atare este atribuit lui Vyasa, autorul mitic al intregii epopei. Arjuna, eroul poemului, detine locul cel mai important in lupta familiei sale de a-si recapata puterea care le-a fost uzurpata. Substanta textului o constituie dialogul dintre Arjuna si zeul Kṛsṇa, care sub forma lui umana devine conducatorul carului de lupta al lui Arjuna. In India, Bhagavad-Gīta este tratata cu mare veneratie, fiind trecuta in randul Upanisadelor. Dupa editarea sa in 1809 la Calcutta si traducerea in engleza si in diverse limbi moderne indiene, Bhagavad-Gīta a cunoscut o mare faima, devenind cartea de capatai a fiecarui indian cultivat.”

„Adevarata libertate nu este cea a ascetului care se sufoca in izolare, a celui care dezerteaza de la datorie, ci a celui care si-o verifica in mod eroic in viata care i-a fost harazita de propriile sale fapte, in implinirea demna a obligatiilor sale lumesti, oricare ar fi ele.”

Sergiu Al-George

„Cel inzestrat cu o minte limpede si cu staruinta, care se infraneaza lepadandu-se de sunet si de celelalte obiecte ale simturilor, care renunta la patima si ura,

Cel care sta intr-un loc singuratic, mananca putin, isi stapaneste cuvantul, trupul si mintea, mereu absorbit in concentratia yoga, patruns de renuntare,

Lepadandu-se de egoism, violenta, mandrie, dorinta si ura, de bunuri lumesti, cel lipsit de gandul al meu, linistit, el poate sa ajunga una cu Brahman.

Ajuns una cu Brahman, cu Sinele iluminat, nu se intristeaza si nu doreste, acelasi cu toate fiintele, dobandeste suprema daruire catre mine.

Prin daruire ma recunoaste ce si cum sunt intr-adevar; cunoscandu-ma cum sunt intr-adevar, intra atunci de indata in mine.

Oricare ar fi faptele pe care le-ar savarsi, oricand, luand sprijin in mine, dobandeste, prin indurarea mea, taramul cel vesnic si neclintit.

Lepadand in gand toate faptele in mine, avandu-ma ca ultim scop, luand sprijin in yoga cunoasterii, fii mereu cu gandul la mine!” (Cartea 18, 51–57)

„Credinta fiecaruia, o, Bharata, este pe masura firii sale; omul este facut din credinta lui; cum ii este credinta asa este si el.” (Cartea 17, 3)

„Seninatatea mintii, blandetea, tacerea, stapanirea de sine, curatia inimii – iata ce se numeste asceza mintii.” (Cartea 17, 16)

„Indragindu-si propria sa datorie, omul isi atinge desavarsirea.” (Cartea 18, 45)