Basmele si povestirile superstitios religioase au ramas aproape necunoscute, desi constituie partea cea mai vie a epicii populare actuale si aduc din trecut elemente revelatorii pentru cunoasterea spiritualitatii noastre.
I. Oprişan, Basme superstiţios-religioase, vol. IV, tom 1-2, Ed. Vestala
Publicate întâmplător în perioada mai veche, evitate în timpul dictaturii comuniste pentru conţinutul lor neagreat, basmele şi povestirile superstiţios-religioase româneşti au rămas aproape necunoscute, deşi constituie partea cea mai vie a epocii populare actuale şi aduc din trecut elemente revelatorii pentru cunoaşterea spiritualităţii noastre.
Le prezentăm acum într-un grupaj reprezentativ, înregistrat în ultimele decenii de pe tot cuprinsul ţării, cu dorinţa, nu numai de a le face cunoscute, ci şi de a le circumscrie, pe cât posibil, ca elemente distinctive în ansamblul folclorului românesc.
Dovada ca basmele si povestirile superstitios-religioase reprezinta cu adevarat un fenomen viu o constituie, intre altele, si inmultirea considerabila a textelor de acesta natura inregistrate de noi in ultimii ani – de-o asa maniera ca la reeditarea volumuilui IV suntem nevoiti sa dublam spatiul tipografic pentru a le putea cuprinde.
Pe langa numeroase suparari privitoare la estomparea si chiar disparitia unor specii narative populare, etnologul are, astfel, bucuria sa constate ca macar pe unele, proza epica isi mai pastreaza inca vigoarea.
