Baiatul cu ziare

Baiatul cu ziare. Editie bilingva, engleza-romana

In cartierul Central Gardens din Memphis, a aparut peste vara un nou baiat cu ziare. Se pricepe de minune sa arunce ziarele pe veranda, insa ar face orice ca sa evite sa intre in vorba cu clientii. Nu pentru ca este timid, ci fiindca e balbait. Atat de balbait, incat nici numele nu si-l poate pronunta. Numai ca, odata ce iese din casa pe bicicleta sa, noul baiat cu ziare nu ii mai poate ocoli pe ceilalti: se regaseste prins in conflicte neasteptate, dar si cucerit de frumusetea sufleteasca a unora dintre locuitori si, mai presus de orice, afla ca sub aparentele banalitatii se ascunde intreaga complexitatea a naturii umane.

Fragment din cartea "Baiatul cu ziare" de Vince Vawter:

"Vineri dupa-amiaza Mam mi-a spus ca desi n-ar mai vrea sa aprinda cuptorul in bucatarie pe caldura asta avea totusi de gand sa faca o placinta pentru parintii mei care se intorceau sambata. 

Era ultima mea zi pe traseu si Rat urma sa se intoarca sa preia treaba. 

Mam mi-a spus ca mai tarziu o sa se duca la magazin si probabil ca o sa fie plecata cand o sa termin eu cu ziarele si o sa ma intorc acasa. De obicei aranja sa-i fie aduse cumparaturile acasa cand parintii mei erau plecati dar cand a sunat la magazin sa faca comanda vanzatorul i-a spus ca baiatul care face livrarile plecase acasa pentru ca zapuseala il ametise de tare ca nu mai putea merge cu bicicleta.

O sa mancam tarziu cina dupa ce termini tu cu stransu' banilor. E prea cald orisicum ca sa manance omu' la ora cinci. 

Si ssss-putem sa ssss-sarbatorim. 

Asa e, Omuletule. Ai avut parte de un iulie tare frumos. Ai tot azvarlit ziare! Domnul Rat sigur o sa se veseleasca sa te vada. 

Rat o sa ma lase sa merg cu el sa arunc cu ziare pe traseu oricand vreau. Dar stiam ca o sa-mi fie dor sa fac traseul de unul singur chiar daca afara erau acum aproape 38 de grade si unii dintre curieri nu respectau regulile.

***

La locul de livrare soferul a strigat numarul de pe pachetul meu. 

Rat se ssss-intoarce maine. 

Soferul s-a uitat la mine si a dat din cap. Nu prea aveam obiceiul sa ofer informatii fara sa mi se ceara.

M-am dus la Willie cel cu parul lipit de cap care isi impaturea ziarele si i-am bagat eticheta mea in fata. Asta e a mea. 

I-am spus asta cu voce tare ca sa mai tai din riscul de a ma balbai. Mi-am departat un pic picioarele si eram pregatit pentru orice reactie ar fi avut. Willie m-a surprins."