Undeva, aproape de capatul lumii, se gasea cea mai vesela tara care a existat vreodata. Tara Ha-ha. Oamenii nu aveau griji, erau mereu binedispusi. Cand se intalneau pe strada, isi ridicau palariile, pentru ca purtau neaparat palarii. Fie soare, fie ploaie, se salutau aplecandu-se. Zambeau cu gura pana la urechi.
Primul salta palaria si spunea:
– Ha!
Iar celalalt raspundea:
– Ha, ha!
Atunci cand se intalnea imparatul tarii cu fiul lui, toata suflarea asculta salutul si numara in gand cati de ha se aud. Si se auzeau:
– Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha!
– Azi imparatul s-a grabit! murmura portarul care putea sa jure ca acum o luna si ceva a socotit de patruzeci si patru de ori cuvantul ha…
