In Biserica Ortodoxa imnografia este la fel de insemnata ca Teologia Dogmatica. Dintre toate creatiile imnografice, canonul este cea mai complexa, fiind alcatuit din noua cantari sau ode, a noua – a Maicii Domnului – fiind de sorginte neotestamentara (Lc. 2, 46‑55). La randul sau, fiecare cantare este compusa dintr‑o strofa‑model (irmosul) si alte trei‑patru tropare, ce urmeaza intru totul structura metrica a irmosului.
Aceste canoane, mai ales cele compuse de Sfantul Ioan Damaschin in dialect homeric si ritm iambic (ca cel inchinat Nasterii Domnului), ascund o bogatie inepuizabila, mereu noua, inimitabila, ramanand un punct de reper esential si o provocare pentru creatia imnografica.
***
Cantati, ca S‑a nascut Hristos! Inaltati‑va de la cele pamantesti, cugetand la cele inalte, ridicandu‑va pe aripile faptuirii si ale contemplarii: ca de aceea S‑a pogorat Dumnezeu pe pamant, ca cei de pe pamant sa se inalte la Ceruri.
Nu pregeta sa‑I iesi in intampinare, cand Se va pogori din Cer; desprinde‑te de pamant si de cele pamantesti prin iubirea fata de tine a Celui Ce S‑a pogorat pe pamant; canta‑I Lui cantare noua, la indemnul lui David, canta‑I fara contenire.
De‑I vei canta astfel, Domnul, Caruia Ii canti, Isi va aminti de tine si te va milui, precum iti adevereste Isaia: „Canta cat mai mult, ca astfel amintirea sa‑ti ramana!” (Is. 23, 16).
