Gestionarea cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cauțiunilor având un cuantum excesiv sub aspectul admisibilității și, consecutiv, dacă este cazul, al temeiniciei a reprezentat și continuă să reprezinte o problemă controversată în practică, cu o regularitate deosebită în jurisprudența instanțelor de judecată naționale, cu o răspândire geografică generoasă în sânul instanțelor și cu o vandabilitate constant ridicată.
Ambiguitățile reglementării interne, competența materială limitată a instanțelor de judecată de a soluționa cereri de ajutor public judiciar ori, după caz, de acordare a facilităților la plata cauțiunilor, însoțite, dacă este cazul, de cererea corespunzătoare de reexaminare, și lipsa unui filtru judiciar ierarhic superior au creat premisele arbitrariului și neuniformității în interpretare.
Caracterul incitant al problematicii s-a reflectat în disensiunile jurisprudențiale și, consecutiv, în încleștările doctrinare aparent afabile, pe alocuri chiar „suculente”, de un farmec aparte, în care spiritul pacificator și-a găsit cu greu locul; în pofida evidenței dezacordului, chestiunea de drept a rămas nesoluționată expres de un legiuitor național dezinteresat.
Într-un climat mult prea puțin favorabil ideii de flexibilitate, reflexul cotidian al unui număr reprezentativ de juriști al îmbrățișării tezei respingerii ca inadmisibile a cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cauțiunii reflectă o doză (considerabil) redusă de acceptabilitate a tezei admisibilității unor astfel de cereri – chiar și subsecvent momentului pronunțării deciziei în cauza SC Eco Invest SRL și Ilie Bolmadar c. României – și pune inevitabil reflectorul pe fragilitatea dreptului de acces la o instanță al eventualului constituent al cauțiunii.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de ajutor public judiciar ori, după caz, de acordare a facilităților la plata cauțiunilor și, respectiv, dacă este cazul, ca neîntemeiată a cererii corespunzătoare de reexaminare are un impact deosebit îndeosebi asupra eventualului constituent al cauțiunii – aceasta ridicând un obstacol de netrecut în calea dreptului de acces la o instanță – ca efect al negării din fașă a dreptului său de acces la o instanță sub aspectul obținerii suspendării (provizorii) a executării silite, impact ce se repercutează în mod direct asupra adversarului său din proces care obține practic câștig de cauză pe motive pur formale.
Alte titluri pentru ViorelLiviu-Alexandru (autor):
Ajutorul public judiciar în materia taxelor judiciare de timbru (2024)
,
