„Arlette era o prezență foarte discretă, înaltă, cu o parte a părului împletit deasupra capului. O țin minte povestind romane, iar eu, de câte ori văd filmul Jane Eyre, invariabil îmi amintesc de ea. Era foarte tristă, pe fața ei se vedeau anii grei de pușcărie, îi murise o soră, soțul îi era închis.” – Niculina Moica
„O luptătoare, o frumusețe de femeie, care a îndurat cu mult curaj rigorile temnițelor comuniste.” – Acad. Gabriel Țepelea
„Arlette nu vorbea mult, dar avea un fel de-a prezenta lucrurile… Nu știu cum să vă spun… Nimeni nu mi-a vorbit despre Basarabia așa de frumos cum o făcea ea! Și vorbea cea mai frumoasă limbă românească! Învățată la școală. Impecabilă. Fără niciun accent, fără niciun regionalism. Limba literară, curată.” – Flavia Coposu-Bălescu
„Andreea Mâniceanu realizeaza, în acest volum, biografia lui Arlette Coposu, sotia lui Corneliu Coposu, care a pătimit în penitenciarele comuniste timp de 14 ani, trecând prin calvarul anchetei și suferind condițiile foarte grele din spațiile carcerale în care a fost închisă. […] Demersul autoarei este lăudabil, prin încercarea de a recrea biografia lui Arlette Coposu pe baza mărturiilor celor care au cunoscut-o, dar și pe baza dosarului de la Securitate, fiind prima persoană care l-a descoperit într-un alt dosar, acela întocmit membrilor Legației Franceze. Lucrarea este scrisă cu multă emoție, îmbinând metodologia istoricului cu talentul literatului.” – Matei Gheboianu
„Autoarea ne oferă, întâi de toate, o privire generală asupra epocii și, mai ales, asupra istoriei pucariilor politice comuniste, inclusiv invocând și alte nume ale unor soții de oameni politici care au avut de suferit crunt ca urmare a activității partenerilor de viață – mai exact, ca urmare a urii comuniste față de tot ceea ce nu era comunist.” – Tudor Călin Zarojanu
