Argoul in limba romana actuala

Scopul lucrarii de fata este de a prezenta o analiza riguroasa, dedicata atat studierii limbajului argotic, cat si manifestarii sale caracteristice in mediul detentiei. S‑a observat ca, in contextul concentrational, s‑a dezvoltat un registru aparte al argoului care a permis identificarea unor trasaturi specifice si a unor motivatii ale comunicarii argotice.

Lucrarea isi propune ca obiective: constituirea unui corpus de termeni argotici reprezentativ pentru limbajul detinutilor; identificarea si explicarea fenomenului de argou la nivelul limbajului din mediul detentiei; cunoasterea factorilor care determina comunicarea argotica in mediul detentiei; studierea modului in care limbajul argotic este influentat de contextul social; descrierea inventarului argotic de penitenciar la nivel lexical, semantic si gramatical. In atingerea acestora, s‑a pornit de la colectarea, centralizarea si ordonarea inventarului lexical argotic pe baza surselor lexicografice privitoare la argou, precum si de la culegerea directa, cu ajutorul unor anchete in mediul detentiei, a vocabularului tipic detinutilor.

In urma cercetarii inventarului de termeni argotici inregistrat, lucrarea a reusit sa analizeze si sa caracterizeze argotismele din punct de vedere lexical si gramatical. Cercetarea propriu‑zisa are o perspectiva sociolingvistica, urmarind circumstantele in care apare argoul de penitenciar, motivatia acestor forme si modul lor de functionare. Avand in vedere specificitatea uzului argoului, cercetarea are un caracter interdisciplinar, folosindu‑se metode specifice sociologiei, lingvisticii si interpretari psihologice. S‑a constatat ca detentia, ca mediu social, influenteaza modul de comunicare a subiectilor.

Corpusul lucrarii cuprinde 2000 de termeni argotici, care pun in lumina locul si ponderea lexicului argotic in comunicarea orala din spatiul carceral. Culegerea materialului argotic s‑a facut prin anchete in perioada anilor 2007‑2010, in penitenciarele aradene si bucurestene (sectia barbati si femei), bazandu‑se, in principal, pe interviul de grup si pe discutiile libere cu detinutii. Accesul in penitenciar a fost posibil printr‑o solicitare aprobata de catre Administratia Nationala de Penitenciare sau prin acordul directorului unitatii pe o perioada limitata, ceea ce a permis repetarea anchetei cu scopul verificarii datelor obtinute intr‑o prima faza de cercetare si al rafinarii metodologiei folosite in urmarirea indeaproape a fenomenului de argou. Pe parcursul cercetarii, am fost insotita de catre psihologul din penitenciar, acesta retragandu‑se in timpul interviului, din dorinta de a lasa libertate de exprimare subiectului. De asemenea, in operatia de esantionare s‑a beneficiat de colaborarea psihologului din penitenciar, in selectarea subiectilor investigati potrivit criteriilor de varsta, nivelul de studii, tipul infractiunii, profilul detinutului, durata detentiei si disponibilitatea de comunicare.

Se subliniaza faptul ca informatia despre argou, obtinuta de la subiecti, a fost notata intr‑o agenda in timpul interviului, deoarece in penitenciar a fost interzisa utilizarea dispozitivelor de inregistrare audio‑video.

Cercetarile efectuate in mediul inchis au permis intelegerea acestui mod de comunicare codificat al subiectilor, cu mentiunea ca argoul ramane un subiect deschis pentru fiecare cercetator preocupat de cunoasterea acestui domeniu, datorita evolutiei si inovatiei lui rapide. Se creeaza astfel o imagine de ansamblu a limbajului argotic al detinutilor, caracterizat, pe scurt, prin cinci cuvinte‑cheie: inovatie, dinamica, productivitate, frecventa, spontaneitate.