"Arcuirea ramurilor arată deplina maturitate artistică a autoarei, capabilă să controleze un regim emoțional și unul reflexiv, și făcând astfel încât imaginile să rămână în memoria cititorului, cu tot cu sensurile convertite în semnificații. Poezia este lirică, dar nu la modul "despletit" și aluvionar, ci de un lirism concentrat și intensiv.
Secvențe existențiale dureroase și mici bucurii rămase în memoria afectivă, răni văzute și nevăzute, peisaje și reverberațiile lor, amintiri și proiecții, un "balans" subtil între lumea exterioară și cea interioară, între observațiile de fapte și notație de stări: toate servesc unei poezii scrise cu o mână sigură." – Daniel Cristea-Enache
