Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie „in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: „Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta. Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant.
„Il intrerupse telefonul. Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul.
— Da, militia…
Un glas vatuit – «femeie in varsta si bolnava», califica reflex Andrei – repeta, incercand parca sa se asigure:
— Militia…? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni…
Andrei, tulburat – glasul ii transmisese instantaneu panica – se balbai:
— Ce s-a intamplat?… Cum va numiti?… […]
— Sunt plina de sange… mor… Oameni buni…
Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana. Striga de cateva ori «alo!» Traian isi reveni primul.“
