Apararea are cuvantul

… Si totusi continuai a trai mai departe, invins de soarta, invins de oameni, invins de propria mea Nu mai aveam nici o credinta; nici o speranta; nici un vis. Traiam ca un om fara elan, fara viata, ca o umbra a eului meu. Uneori simteam ca ochii-mi tresar la vreo amintire, dar numai o clipa, pentru ca apoi sa recad in toropeala dinainte, mereu aceeasi toropeala care ma ucidea incetul cu inceput…

… Revazui in fata mea aceeasi panta uriasa si imprecisa, pe care alunecau mii de femei ce se coborau in gura unui monstru groaznic. Calvarul femeilor!

M-am ridicat si am strigat, am urlat, ca o fiara turbata: Ninal…

Ea aparu in fata mea, alba ca Iumina unui fulger, asa cum am vazut-o totdeauna pe Gina. Mi-am rasucit repede mana la spate, am scos revolverul… – Apararea are cuvantul -… o capodopera! Panait Istrati