Anul Zero. 1945, o istorie

Traducere de Anca Barbulescu

„O carte monumentala, coplesitoare prin maretie si realism.“ (Wall Street Journal)

A pleca de la zero inseamna a lua totul de la capat. Dar oare poti sa iei totul de la capat dupa un razboi care a schimonosit planeta? Poti sa ceri doar dreptate, nu si razbunare? Poti sa ierti? Poti sa iesi teafar din cel mai negru cosmar? Sunt cateva dintre intrebarile pe care si le pune Ian Buruma intr-o carte fundamentala pentru intelegerea a ceea ce s-a intamplat cu adevarat dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Pornind de la experienta prin care a trecut tatal sau, Ian Buruma scrie despre cateva dintre lucrurile care au marcat anul 1945: reinsertia supravietuitorilor, violenta anarhica sau sistematizata, razbunarea salbatica, fanatismul, concesiile, cedarile si complicitatile fara de care nu se putea pune problema revirimentului.

1945 a fost un an tulbure si insangerat („Iar sangele cere sange“, dupa cum spune Macbeth). A fost anul in care unii vinovati pentru oroarea razboiului au platit, iar altii au scapat. A fost anul in care s-au descoperit ororile din lagarele de exterminare naziste. A fost anul in care tortionarii au cumparat de pe piata neagra certificate de supravietuitori ai lagarelor. A fost anul in care, intorsi acasa mai mult morti decat vii, unora dintre supravietuitori li s-a spus: „Si la noi a fost rau. Ne-au furat bicicleta“.

1945 sau Anul Zero a fost si punctul de plecare al ideii si constructiei europene, animate de idealurile generoase, desi utopice, ale pacii eterne si unitatii crestine. Si chiar daca, asa cum scrie undeva Monica Lovinescu, „in rau, specia umana ne va surprinde mereu“, 1945 a fost anul in care lumea s-a redeprins cu un adevar esential: ca temperatura naturala a existentei noastre e temperatura libertatii.

IAN BURUMA (n. 28 decembrie 1951, Haga), reputat istoric si eseist anglo-olandez care traieste in Statele Unite, a studiat literatura chineza la Universitatea din Leiden si cinematografia japoneza la Universitatea Nihon din Tokio. Scrie consistent despre cultura asiatica, indeosebi despre cea din China si din Japonia secolului XX. Incepand din 2003, tine cursuri de jurnalism si drepturile omului la Bard College. Este nepotul regizorului englez de film John Schlesinger, cu care a publicat o carte de interviuri. Este considerat unul dintre cei mai importanti intelectuali europeni contemporani. Este detinator al Premiului Erasmus (2008) si al Premiului Abraham Kuyper (2012). Se numara printre colaboratorii cei mai cititi ai publicatiilor New Yorker, New York Times si NewYork Review of Books.

Printre cartile sale se numara The Wages of Guilt: Memories of War in Germany and in Japan, A Japanese Mirror: Heroes and Villains of Japanese Culture, Voltaire’s Coconuts or Anglomania in Europe, Inventing Japan: from Empire to Economic Miracle, The Missionary and the Libertine: Love and War in East and West. La Editura Humanitas au aparut volumele Anul Zero: 1945, o istorie (2015) si Occidentalismul. Razboiul impotriva Occidentului. O scurta istorie a urii fata de Vest (2016, in colaborare cu Avishai Margalit).