Conectarea civilizațiilor lumii prin intermediul exploratorilor și al economiei.
În urmă cu o mie de ani – la fel ca în zilele noastre –, lumea era dezbinată de frământări religioase și de războaie, dar unită prin nevoia de cunoaștere și de a face comerț. Creștinismul se extindea viguros spre Răsăritul Europei, din Panonia până la Nipru. Imperiul Bizantin își începea lenta decădere, iar Califatul musulman, cu centrul la Bagdad, era cea mai mare piață de sclavi și de aur a epocii. Stepele Asiei erau dominate de fioroșii călăreți-arcași, mările sudice, de întreprinzătorii marinari indieni, în vreme ce China era izvor nesecat de bunuri trimise pe Drumul Mătăsii.
Prin îndrăzneala vikingilor, popoarele misterioase de dincolo de Atlantic au venit în contact cu marea scenă materială și spirituală compusă din Europa, Asia și Africa. Acesta a fost momentul zero al globalizării!
