Antonia

Maxime si Raymond nu voiau, fara indoiala, sa se atinga de furculitele lor inainte de sosirea celui de-al treilea oaspete.

Raymond se ridica din cand in cand, deschidea fereastra si se apleca in exterior, fara sa tina seama de ploaia fina si patrunzatoare care uda asfaltul si trotuarele.

— Nimic! Nimic! murmura el, cu exceptia vizitiului meu care doarme pe capra trasurii, si a unui lucrator care citeste un ziar de seara la lumina unui felinar stradal. Antonia nu va veni!…