General | |
---|---|
Authors | Kengo Kuma |
Publisher | Pro Cultura |
Year | 2017 |
Others | |
Language | Română |
Identification | |
ISBN-13 | 9786069426524 |
Format | |
Dimensions | 14x23 cm |
Pages | 143 |
Cover | Hardcover |
Anti-obiect
42,00 lei
Authors | Kengo Kuma |
---|---|
Publisher | Pro Cultura |
Year | 2017 |
Language | Română |
Pages | 143 |
La 9 ani de la prima ediție în limba engleză, Anti-Obiect reprezintă unul dintre puţinele texte scrise de arhitecţi, conceput sub forma unui eseu comprehensiv, axat nu atât pe istorie şi teorie ci mai degrabă pe autoevaluarea şi reorientarea viziunii unui arhitect aflat la jumătatea carierei. Aşa cum mărturisește, Kuma dezbate Obiectul, Arhitectura ca obiect, exprimându-şi deopotrivă respingerea în faţa arhitecturii autosuficiente, opresive şi ideile sale inovatoare, evidențiind totodată limitele acestei abordări. Interesul său major se concentrează asupra golului, spaţiul imaterial, greu de surprins dar încărcat cu semnificaţii – un mediu de relaţionare și comunicare care uneşte oamenii şi plasează clădirea într-o relaţie de armonie cu natura.
Kuma discută critic a serie de proiecte concepute de biroul său iar cheia de lectură a textului este lucrarea Hyūga Residence, al cărei autor este Bruno Taut. Tonul scrierii aparţine deopotrivă manifestului şi confesiunii, arhitectul distanţându-se atât de realizări contemporane egocentrice, izolate de mediul înconjurător, dar şi de propriile producţii de arhitectură realizate în perioada de debut. În plus, Kuma interoghează o serie de idei fundamentale ale domeniului arhitecturii, precum înţelegerea duală a spaţiului (optic vs tactil) sau abordarea din perspectivă fenomenologică a arhitecturii. În acest sens, Anti-Object poate fi considerat unul dintre cele mai interesante texte de gen care problematizează pliul deleuzian din perspectivă arhitecturală. A şterge, a face să dispară, a masca, a îngropa, a face să plutească, a dizolva, a transforma în particule etc., reprezintă o întreagă semantică a dispariţiei pe care Kuma o dezvoltă, căutând cu obstinaţie existenţa unei arhitecturi imateriale – o căutare a efectelor şi a arhitecturii ca fenomen. Voinţa de “ştergere a arhitecturii” trebuie înţeleasă în legătură cu preocuparea de a afla o metodă non-vizuală prin care arhitectura, concepută ca un teritoriu, să îşi capete materialitate pe măsură ce îşi asumă continuitatea universului digital. În viziunea sa, spaţialitatea arhitecturală reprezintă un teritoriu care este în acelaşi timp cibernetic şi fizic.
Proiectul se adresează tinerilor arhitecţi şi studenţi, profesioniştilor din domeniu și deopotrivă publicului larg preocupat să înţeleagă aspecte importante ale fenomenului arhitectural contemporan.